Previzualizare curs:

Extras din curs:

6. Variabile

Prin variabilă se înţelege o dată a cărei valoare se poate schimba pe parcursul execuţiai programului. Unei variabile i se atribuie patru entităţi: nume (cu ajutorul căreia se va putea referii pe parcursul programului); valoare (la un moment dat); tip (valorile pe care le poate avea variabila la momente diferite trebuie să aparţină aceluiaşi tip) şi adresă în memorie. Corespondenţa dintre numele şi tipul unei variabile se realizează cu ajutorul unei declaraţii. Variabilele sunt de două feluri: variabile simple şi variabile tablou.

O declaraţie de variabilă simplă are următoarea sintaxă:

<nume_tip> lista_de_identificatori;

prin lista_de_identificatori se înţelege o succesiune de nume de variabile separate prin virgulă.

Ex:

int a, b, c;

char ch;

float x, z;

Observaţii:

1. La declararea variabilelor, modificatorii se plasează în faţa numelui tipului.

2. Când modificatorii long, short şi unsigned sunt utilizaţi cu tipul int, numele tipului se poate omite. De exemplu, declaraţiile:

unsigned int k, p;

short int m;

sunt echivalente cu următoarele declaraţii:

unsigned k, p;

short m;

6.1.Variabile locale

Varibilele care sunt declarate în interiorul unei funcţii se numesc variabile locale sau automatice. Ele sunt accesibile numai instrucţiunilor din interiorul blocului în care au fost definite şi sunt dinamice, adică există numai atâta timp cât se execută blocul în care sunt declarate. Aceasta înseamnă că o astfel de variabilă este creată la începutul execuţiei blocului şi distrusă la încheierea execuţiei.

Exemplu:

void f1(void)

{

int x;

x=10;

}

void f2(void)

{

int x;

x=100;

}

Variabila x a fost declarată în două funcţii f1 şi f2, adică în două blocuri diferite. Cu toate că au acelaşi nume, cele două variabile sunt diferite.

Observaţii:

1.Limbajul C conţine cuvântul cheie auto pentru a se declara variabile locale. De exemplu:

auto int contor;

2.Cum toate variabilele care nu sunt globale sunt implicit locale, cuvântul auto nu este de obicei utilizat.

6.2. Parametrii formali

Când o funcţie utilizează argumente, trebuie să se declare variabilele pe care aceasta le acceptă ca valori ale argumentelor. Aceste variabile, în cazul funcţiei, se numesc parametrii formali, pot fi utilizate ca variabile locale şi sunt distruse la ieşirea din funcţie.

Declararea lor se face între paranteze, după numele funcţiei. Dacă sunt mai mulţi parametrii, aceştia se separă prin virgulă.

Exemplu:

/* Functia returneaza valoarea 1, daca in sir este gasit caracterul c, sau 0, in caz contrar*/

f1(char *sir, char c)

{

while(*sir) if(*sir=c) return 1;

else s++;

return 0;

}

sunt declaraţi doi parametrii: sir, de tip sir de caractere, şi c, de tip caracter. În cadrul funcţiei f1, aceştia sunt utilizaţi ca variabile locale.

6.3. Variabile globale

Varibilele globale sunt cunoscute în tot programul şi pot fi utilizate în orice zonă a codului. Acestea se declară în afara oricărei funcţii.

#include <stdio.h>

int k /* contor global*/

void f1(void);

void f2(void);

void main(void);

{

k=10;

f1();

}

void f1(void);

{

int j;

j=k;

f2();

printf(”k= %d”, k); /* se afiseaza k=10*/

}

void f2(void);

{

int k;

for(k=1;k<5;k++) putchar(”-”);

}

Secvenţa conţine două variabile diferite cu acelaşi nume k. Prima este declarată în funcţia main şi este globală, iar a doua este declarată în funcţia f2 şi este locală. În blocul funcţiei f2, referirile se fac la variabila locală k, iar în blocul funcţiei f1 referirile se fac la variabila globală k.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Variabile.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
6 pagini
Imagini extrase:
6 imagini
Nr cuvinte:
1 839 cuvinte
Nr caractere:
9 546 caractere
Marime:
13.59KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Limbaje de Programare
Predat:
la facultate
Materie:
Limbaje de Programare
Sus!