Utilizarea Pachetului de Programe AutoCad

1. Generalitati

Pachetul de programe AutoCAD este destinat proiectarii/desenarii cu precizie asistate

de calculator (“Computer Aided Design” – CAD) si este produsul firmei americane AutoDesk.

Este un instrument puternic, flexibil, usor de utilizat, fiind util desenatorilor si proiectantilor din

diverse domenii de activitate: mecanic, electromecanic, al electronicii, constructiilor, roboticii,

sistemelor flexibile de fabricatie s.a.

Prima versiune ACAD a fost 1.0 si a fost comercializata în anul 1982. S-a trecut prin

versiuni sub DOS pâna la ACAD12 ajungându-se la versiunile sub Windows (13, 14, 2000,

2002, 2004, 2005, 2006, 2007). Odata cu aparitia versiunii 14, s-a realizat un pas important în

directia alinierii interfetei grafice utilizator (GUI) la standardele aplicatiilor Windows 95 si

NT4.0. Chiar daca ACAD 13 a adoptat o parte din standardele Microsoft, lansarea pe piata s-a

realizat simultan cu lansarea sistemului Windows 95, astfel încât inovatiile GUI ale Windows 95

nu au putut fi toate implementate.

Cu ACAD 14 s-a obtinut un comportament mai eficient al produsului, comportament

determinat de modificari la nivelul programului principal, asupra partii grafice si utilizarea mai

eficienta a memoriei.

ACAD 2007 demonstreaza ca putere nu înseamna dificultate de utilizare. Apar astfel o

serie de instrumente accesibile si o interfata care reflecta metodele de lucru.

Un desen realizat utilizând AutoCAD este un fisier care descrie o imagine grafica si are

extensia .dwg, respectând regulile Windows pentru nume de fisiere.

Pentru realizarea desenului, sistemul AutoCAD furnizeaza un set de obiecte grafice

(numite si entitati), care sunt elemente grafice ce pot fi inserate în desen si modificate prin

executarea comenzilor. Exemple: segment de dreapta, cerc, arc de cerc, text, bloc creat si salvat

anterior s.a.

Dupa lansarea în executie a produsului ACAD apar doua ferestre:

• fereastra principala de lucru;

• fereastra de initializare.

Fereastra de initializare permite:

• accesarea de pe Internet a unor resurse oferite de AutoCAD;

• deschiderea pentru editare a unui desen existent (Open Drawings);

• crearea unui desen nou (Create Drawings) pe trei cai posibile (Template, Start from

Scratch, Wizards);

• activarea librariei cu simboluri (Symbol Libraries)

Obs. În unele versiuni AutoCAD, fereastra de initializare nu apare, operatiile asociate

putând fi facute ulterior, din fereastra principala de lucru.

Fereastra principala de lucru are mai multe componente:

• zona de desenare;

• bara de meniuri;

• barele de instrumente (4 active în mod implicit);

• fereastra de comenzi;

• bara de stare.

1.1. Apelarea comenzilor AutoCAD

Lucrul în AutoCAD presupune executarea succesiva de comenzi specifice. Sistemul

AutoCAD este pregatit pentru apelul unei comenzi numai daca în ultima linie a ferestrei de

comenzi este afisat prompt-ul Command: .

Pentru apelarea unei comenzi, în vederea realizarii unei actiuni, se poate proceda în unul

din urmatoarele 4 moduri:

2

• tastarea numelui întreg al comenzii, urmata de un terminator de comanda (tasta Enter

sau tasta Space sau clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare);

• tastarea numelui scurt al comenzii (aproape toate comenzile au un nume scurt -

“command aliases”), urmata de un terminator de comanda; spre exemplu, numele scurt al

comenzii Line (pentru trasarea unei linii) este l;

• selectarea cu mouse-ul a articolului de meniu asociat comenzii din bara de meniuri

derulante; spre exemplu, pentru comanda Line, meniul Draw / Line.

• indicarea si selectarea cu mouse-ul a instrumentului asociat din bara de instrumente

corespunzatoare categoriei din care face parte comanda; spre exemplu, pentru comanda

Line, bara de instrumente Draw, butonul ; de remarcat ca, utilizarea barelor de

instrumente este metoda cea mai rapida, dar nu toate comenzile au asociate, în mod

implicit, instrumente pe bare.

În general, metoda cea mai satisfacatoare este cea care permite un lucru mai rapid.

Lucrul corect în AutoCAD necesita urmarirea, în permanenta a continutului ferestrei de

comenzi pentru ca, indiferent de modul în care s-a apelat o comanda, toate mesajele, optiunile si

cererile de parametri necesari executarii comenzii sunt afisate în aceasta fereastra.

Majoritatea comenzilor AutoCAD au asociate optiuni de lucru. Optiunile unei comenzi

fie îi particularizeaza modul de executie, fie stabilesc valorile unor parametri necesari executiei

si care, ulterior, vor ramâne valori implicite.

Forma generala în care apare, în fereastra de comenzi, o comanda cu optiuni este:

Optiune implicita sau [ OPtiune1 / OPTiune2 / … ] <valoare implicita>:

Daca exista, optiunile comenzii sunt afisate între paranteze drepte si separate prin

caracterul slash (/).

Daca optiunea implicita de lucru convine si cererea presupune specificarea unei valori de

parametru a carei valoare implicita (dintre parantezele unghiulare) convine de asemenea, este

suficienta folosirea unei terminator de comanda pentru a trece la o eventuala etapa în executarea

comenzii sau a finaliza comanda.

Selectarea altei optiuni a comenzii se poate realiza în doua moduri:

- prin tastarea literelor majuscule din numele optiunii (nu neaparat cu majuscule), urmata

de un terminator de comanda;

- din meniul contextual “Command-Mode Menu”, care apare daca, în timpul executiei unei

comenzi cu optiuni, se efectueaza un clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare.

În figura 1.1 este prezentata, ca exemplu de comanda cu optiuni, comanda dtext (pentru

scrierea unei linii de text), cu optiunile si meniul contextual asociat.