Conceptul de tehnologii neconvenţionale vizează un grup de metode de prelucrare bazate pe un transfer de energie spre zona de prelucrare, în alte moduri decât cele presupuse de aşa-numitele tehnologii clasice. În principiu, se apelează la tehnologii neconvenţionale atunci când utilizarea celor clasice este neeficientă sau realmente imposibilă. Folosirea pe o scară tot mai largă a unor noi materiale, cu proprietăţi fizico-chimice deosebite (dure, refractare, rezistente la coroziune ş.a.m.d.), a condus la necesitatea apelării la tehnologiile neconvenţionale de prelucrare.
Prelevarea de material de pe suprafaţa semifabricatelor cu ajutorul metodelor neconvenţionale de prelucrare este realizată, în cele mai multe cazuri, prin eroziune.
Prelucrarea prin eroziune este o metodă tehnologică de finalitate, bazată pe distrugerea integrităţii şi prelevarea materialului excedentar (a adaosului de prelucrare) de pe suprafaţa unui semifabricat prin acţiunea dinamică a unor agenţi erozivi sub formă de fluxuri de particule solide, lichide, gazoase, de plasmă sau de radiaţie electromagnetică.
Generarea prin eroziune a suprafeţelor piesei presupune, la modul general, realizarea următoarei succesiuni de etape:
dezvoltarea unui proces elementar de eroziune, manifestat prin ruperea localizată şi deplină a legăturilor interatomice dintre materialul excedentar şi materialul de bază al obiectului prelucrării;
eliberarea continuă a suprafeţei prelucrate de deşeurile tehnologice rezultate anterior;
deplasarea spaţială a coordonatelor procesului elementar de eroziune, în concordanţă cu obiectivele prelucrării.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.