Inegalitatea socială la Camil Petrescu

Camil Petrescu s-a născut la 22 aprilie 1894 şi şi-a trăit viaţa într-o perioadă în care România se găsea la o răscruce de drumuri. Diferenţa între clasele sociale se adâncea tot mai mult. Moralitatea era o virtute tot mai puţin caracteristică românilor secolului XX, iar toate acestea l-au făcut pe Petrescu, ca prin opera sa literară să reacţioneze vehement contra acestor nedreptăţi sociale.

După cum spuneam s-a născut la 22 aprilie1894 la Bucureşti.Fiul lui Camil Petrescu (mort se pare înainte de naşterea scriitorului)şi al Anei Cheler. A fost crescut de familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu din mahalaua Obor.După gimnaziu continuă studiile la colegiul Sf Sava şi la liceul Gh Lazardin Bucureşti, iar in 1913 urmează cursurile Facultăţii de filozofie şi litere de la Universitatea din Bucureşti.Debuteaza în revista Flacăra 1914 cu articolul ‘’Femeile şi fetele de azi’’sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 şi 1918 participă la primul război mondial iar experienţa trăită acum se regăseşte în romanul ‘’Ultima noapte de dragoste prima noapte de razboi’’Debuteaza cu dramaturgie intre 1916 si 1957 printre care „ Jocul Ielelor’’ „ Act Venetial’’ „ Suflete tari’’ „Danton’’ „ Mitica Popescu’’.

Camil Petrescu s-a impus în conştiinţa posterităţii ca personalitate a literaturii interbelice, ilustrând modernismul lovinescian atât în genul epic, cât şi în cel dramatic. Autor al romanelor de analiză psihologică „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”(1930) şi „Patul lui Procust” (1933), dar şi al dramelor „Act veneţian”(1919), „Suflete tari” sau „Jocul ielelor” (1919-1919), el nu lipseşte nici din presa vremii prin articolele din revista „Cetatea literară”, nici din peisajul eseului, cea mai celebra conferinţă a sa, încadrată ulterior în volumul „Teze şi antiteze”(1938) fiind „Noua structură şi opera lui Marcel Proust”.

În această lucrare voi vorbi despre operele fundamentale ale lui Camil Petrescu, despre opera sa literară şi impactul pe care a avut-o aceasta asupra societăţii.

În prima parte voi vorbi despre „Drama de idei” în operele lui Camil Petrescu, „Act veneţian” şi „Jocul Ielelor”

În cea de-a doua parte voi vorbi despre drama inadaptatului şi una dintre operele cele mai desăvârşite ale lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”.

Ca concluziile să încheie această lucrare în ultima parte a sa.

2. Drama de idei

Act veneţian

Numele lui Camil Petrescu se leagă, aşadar, în teatru, de crearea unei specii inedite: drama de idei, pe modelul scriitorului norvegian H. Ibsen, desemnată de autor prin sintagma „dramă absolută”, caracterizată prin puternice conflicte de mentalităţi/atitudini ale personajelor, prin eroi cu viaţă interioară zbuciumată, ce duce la revelaţii în conştiinţă şi la evoluţia acestora, mutarea accentului de pe mişcarea scenică şi de pe crearea unui subiect dramatic, bogat în răsturnări de situaţie, pe evidenţierea mişcărilor lăuntrice ale celor prezenţi pe scenă. Concepţia autorului despre teatru, expusă în studii precum „Modalitatea estetică a teatrului” sau „Addenda” la „Falsul tratat”, evidenţiază preferinţa exclusivă a viitorului prozator pentru intelectuali aflaţi în proces de (auto)cunoaştere, capabili „de crize de conştiinţă, de ordin cognitiv, nu moral, în esenţă”. De asemenea, preferinţa pentru un teatru de idei ilustrează principiul fundamental enunţat în „Noua structură...”: existenţa unui raport de interdependenţă între ştiinţele şi artele aceleiaşi epoci; astfel, cum în perioada interbelică iau avânt psihologia, psihanaliza, fenomenologia husserliană sau intuiţionismul bergsonian, era firesc ca şi protagoniştii operelor petresciene sa manifeste preocupări pentru viaţa interioară, pentru stabilirea unui raport între eu şi lume/univers.

- Definirea conceptului operaţional dramă:

Drama este o specie dramatică în versuri sau în proză, cu un conţinut grav, ilustrând cu fidelitate complexitatea vieţii reale şi având un conflict puternic, ce permite individualizarea personajelor. Avându-şi originea în drama satirică antică, trecând prin drama liturgică a Evului Mediu sau prin cea burgheză din epoca iluminismului francez, drama este de fapt o specie răspândită mai ales în romantism, curent care ignoră stricteţea convenţiilor clasice şi permite amestecul elementelor comice cu cele tragice, trăsătură ce individualizează specia în discuţie. Astfel, în literatura română se scriu mai întâi drame istorice (despot-Vodă de Vasile Alecsandri sau Răzan şi Vidra de Bogdan Petriceicu Haşdeu), iar în perioada interbelică aceeaşi specie se nuanţează.

Inegalitatea sociala ala Camil Petrescu