Teoria istoriei. Cursul 1
- se poate vorbi de o criza a disciplinei istorice ? criza e un termen relative, pt ca putem vorbi de o criza a cunoasterii în general
- trecutul e o succesiune de prezenturi traite; noi îl percepem ca timp trecut; prejudecata trecutului
- istoria postmoderna ofera o multiplicitate de directii la nivelul discursului istoriografic; conditia postmoderna – conditie relaxata a istoricului
Obiectul de studiu al teoriei istoriei
- se plaseaza la întâlnirea dintre filosofia istoriei si istoriografie; teoria istoriei cuprinde câteva reflectii si meditatii asupra locului si rolului pe care istoria îl ocupa printre celelalte domenii ale cunoasterii umane
- în egala masura, teoria istoriei se ocupa fragmentar de analiza unor concepte precum:
- timpul istoric
- adevarul istoric
- obiectivitate/subiectivitate în scrisul istoric
- relatiile scris istoric – celelalte domenii de cercetare
- discurs istoric – CUM se scrie despre trecut si nu CE se scrie despre trecut
- raportul scris istoric – politica/ideologia epocii
- cercetarea istorica presupune dincolo de trecutul propriu-zis, dincolo de metodologie, si o serie de notiuni, concepte, definitii, care au un înalt grad de generalitate si problematizare, iar aceste notiuni, concepte si definitii reprezinta achizitii, acumulari provenite din teoria generala a cunoasterii si achizitii, acumulari teoretice extrase din practica cercetarii si investigatiei istorice
- de-a lungul timpului au aparut reflectii teoretice care sustineau necesitatea ca istoricul sa aiba si cunostinte de filosofie istorica; astfel, istoricul si filosoful istoric francez Henri I.Marrou spunea ca „în cercetarea istorica nu se poate intra daca istoricul nu e si filosof, adica daca nu a reflectat asupra naturii istoriei si asupra conditiei istoricului”
- de aceea, azi se vorbeste de „spatiile ontologice” ale istoricului; aceste spatii ontologice sunt elementele precedente, bagajul, instrumentarul teoretic al istoricului; au aparut din nevoia de a raspunde la câteva întrebari pe care scrisul istoric constient si le-a pus de-a lungul vremii
Q1: de ce istoricii care sunt contemporani dau interpretari diferite aceluiasi eveniment?
Q2: de ce exista o selectie subiectiva a faptelor, evenimentelor studiate de istorici?
Q3: daca acceptam existenta acestor precedente subiective, este istoria o stiinta sau o arta?
Q4: e istoricul capabil sa transmita adevarul despre trecut în integralitatea lui sau poate el transmite un adevar nealterat, nedistorsionat asupra subiectului studiat?
- toate aceste întrebari au fost puse în secolul XX, dupa experienta istoriei pozitiviste
- perioada pozitivista în definitia lui I.H.Marrou era o epoca în care „scrisul istoric se afla în faza inocentei” – adica, nu au existat reflectii asupra statutului scrisului istoric, a rolului istoricului; exista „amorteala în care pozitivismul i-a mentinut foarte mult pe istorici”; nu au existat meditatii teoretice ale istoricilor, ce nu au avut nelinisti metodologice
- „religia” izvorului istoric, SURSA; totul era arhiva, sursa
- fiecare societate lasa pentru memoria posteritatii doar ceea ce doreste ea, ce crede ea ca trebuie retinut; livreaza o imagine favorabila, lasa în arhive doar ce vrea ea
- „mistica arhivelor” a fost întretinuta de pozitivism; când istoria dorea sa fie o stiinta – în secolul XIX, dominat de scientism
- prima criza a scientismului: sf XIX, început de sec XX, a doua criza a scientismului: postmodernismul
- istoria nu e o explicatie; exista zone inexplicabile, „întâmplatorul”, zone ce nu pot fi cuantificate, reduse la nivelul unor formulari logice; istoria presupune întelegere – întelegi omul trecutului; un model comprehensiv
- pozitivismul s-a aflat într-o stare de servitute fata de izvoare; nu a avut posibilitatea sa produca deliberari teoretice asupra istoriei si a trecutului
Istoria între teoria cunoasterii si teoria comunicarii
- analiza cunoasterii în domeniul istoriei sa tina cont de aspectele legate în general de teoria cunoasterii în stiintele umane
- cunoasterea include 3 elemente
1. SUBIECTUL cunoscator – istoricul
2. OBIECTUL cunoasterii – realitatea trecuta
3. CUNOASTEREA ca produs al procesului cognitiv, adica al interactiunii dintre SUBIECT si OBIECT
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.