Percepția Americană asupra Războiului Rece

Perceptia americana asupra razboiului rece

Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial a gasit Statele Unite în postura de principala putere economica si politica a lumii, capabila sa configureze o “noua ordine mondiala”. Sintagma “secolul american” sublinia aceasta potentialitate a asumarii universalismului valorilor americane. Iesirea din izolationismul manifestat pâna la 1941 pleca din convingerea culpabila ca neangajarea în relatiile internationale dupa razboiul I mondial (1914 – 1918) a determinat insuccesul primei încercari de a instaura pacea mondiala. În pofida disponibilitatii lor (a planului coerent de pace), Statele Unite erau insuficient pregatite (mai ales sub raportul analizei si al diplomatiei) pentru noile probleme ale lumii. Aceasta incapacitate s-a manifestat mai ales în planul intern, al prezentarii dificultatilor razboiului rece, necesitatea de a avea aliati pe timp de pace, a costurilor implicarii globale propriei societati. Pentru ca, spre deosebire de statul totalitar sovietic, la nivelul societatii americane întâlnim mai multe perceptii asupra a ceea ce este desemnat ca razboi rece. Exista deci doua registre ale discutiei: modul în care administratia (executivul american) a perceput aceste relatii internationale tensionate si reprezentarile societatii americane legate de acest conflict.

Administratia

Dupa 1945, executivul american a cautat solutii la provocarile din sfera relatiilor internationale (neîncheierea unor tratate de pace cu principalele tari învinse, avansul comunismului în lume, decaderea Europei, mizeria ce domnea dupa conflict) care puteau afecta pe termen lung securitatea si prosperitatea S. U. A. Fundamentala a fost vizualizarea lumii în termeni bipolari, cu conflicte endemice între Est si Vest. Puterea comunista trebuie înfruntata si respinsa era principala idee lansata de administratia americana. Razboiul s-a impus drept reactia fireasca, dar nu cel clasic, deoarece imaginea de aliat a lui Stalin era înca puternica în Statele Unite, iar folosirea armei atomice cunostea anumite inhibitii etice (fata de uriasa forta a dezastrului). Raspunsul a fost manifestat prin politica de îngradire a raspândirii comunismului (policy of containment), care presupunea ajutorarea Europei sa-si redobândeasca sanatatea economica. Subsidiar, se asigurau stabilitatea politica si pacea sociala. Diferitele administratii americane au continuat, cu nuante, pe aceeasi linie a confruntarii. Presedintele Dwight Eisenhower a vorbit de îndiguire si respingere (roll-back) si a amenintat cu represalii masive în cazul oricarui atac al Uniunii Sovietice în sfera de influenta americana (în care includea si Orientul Mijlociu). J. F. Kennedy a manifestat aceeasi fermitate, dar riposta americana trebuia sa fie una flexibila, gradata dupa intensitatea atacului, pentru a preveni derapajele. În contextul razboiului din Vietnam, pentru a evita ca Statele Unite sa se epuizeze singure, presedintele Richard Nixon si secretarul de stat Henry Kissinger au încercat sa realizeze o structura stabila de pace, care sa “înlantuiasca” Uniunea Sovietica (acordul SALT - 1972 de neproliferare nucleara). Jimmy Carter a încercat sa profite de implicarea sovietica în Afganistan pentru a relua initiativa strategica în relatiile internationale. Cel care va reusi acest fapt a fost presedintele Ronald Reagan în anii ’80, prin desemnarea Uniunii Sovietice drept “imperiu al raului” si prin dezvoltarea complexului militar american (razboiul stelelor).

Societatea

Mai multe crize au marcat societatea americana:

a) “Era McCarthy” (maccarthysmul)

Comunismul nu a fost niciodata puternic în societatea americana (bazata pe individualism). În simplificarea razboiului rece, în necesitatea de a explica dificultatile întâmpinate în gestionarea treburilor lumii (razboiul din Coreea), dar si în strânsa legatura cu descoperirea unor urme ale spionajului sovietic / procesul sotilor Rosenberg (care a permis Uniunii Sovietice sa produca arma atomica cu tehnologia americana) s-a acreditat ideea existentei unui “fascism rosu”, a unei actiuni de subversiune interna între granitele Statelor Unite.

perceptia americana asupra razboiului rece