Ideea de Europa, care desemneaza un spatiu geografic, politic si spiritual specific, dateaza de cateva milenii. Constructia europeana - procesul constient de formare a unitatii economice, politice si institutionale a acestui spatiu - au o vechime de doar cateva decenii, declansindu-se efectiv in contextul bipolaritatii mondiale, instaurate dupa al doilea razboi mondial, in care Europa isi putea salva locul, rolul, identitatea si puterea doar prin transpunerea in practica a premizelor unitatii sale.
Acest proces a fost intemeiat, desigur, pe antecedentele unei evolutii de circa un mileniu, in care ideea de unitate europeana s-a cristalizat si afirmat in numeroase initiative si proiecte, care se constituie, in ansamblul lor, intr-o adevarata preistorie a constructiei europene, aflate azi in plina desfasurare. Modalitatile preconizate in cursul timpului pentru unificarea spatiului european s-au concentrat, in esenta, in jurul a doua solutii posibile: cea imperiala, o unificare prin forta a continentului in jurul unei puteri hegemonice, si cea a asocierii statelor europene, pe baza propriei vointe, intr-o forma federativa sau confederativa. Solutia federativa implica realizarea unei structuri institutionale suprastatale, careia statele participante ii cedeaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, atributele suveranitatii lor.
Formula confederativa mentine intacte prerogativele suverane ale statelor participante, care se asociaza in vederea realizarii unor obiective precis circumscrise, de natura politica sau economica.
Reconstituirea drumului parcurs de ideea europeana de la abstractie la concret, de la aspiratie la proiectele multiple de aplicare in practica, interactiunea, concurenta si confruntarea cailor de realizare preconizate - iata obiectul acestei carti, care-si propune trasarea unei veritabile preistorii, in care isi gasesc sorgintea si modelul, premizele si antecedentele, solutiile constructiei europene ce se contureaza cu tot mai multa claritate in zilele noastre.
Termenul de Europa are o etimologie controversata, unii atribuindu-i o origine semitica, altii una celtica sau greceasca. Cert este faptul ca numele apare pentru prima data in mitologia greaca, Hesiod, in secolul VIII i.
e. n., vorbind de Europa ca de una din cele trei mii de Oceanide care hranesc tineretea oamenilor, iar intr-o alta legenda ea fiind fiica regelui Tyrului, rapita de Zeus, care da nastere dinastiei Minos din Creta. Termenul geografic se contureaza treptat la autorii greci, pentru a-si gasi o descriere din ce in ce mai completa la Strabo, Pliniu cel Batrin si Ptolemeu in primele doua veacuri ale erei noastre.
Limitele sale se precizeaza cu multa acuratete in sud si vest, in timp ce intinderea continentului spre est si nord-est ramane obiect de controversa, practic, pana astazi. Definitiei geografice i se asociaza, curand, si tendinta unor delimitari in planul spiritualitatii specifice, Aristotel, inca in secolul IV i.
e. n., vorbind despre popoarele Europei ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
