Ideea europeană

Iniţierea în cunoaşterea ei este un fapt necesar

Trecutul continuă să ne influenţeze prezentul. Nu suntem, cu adevărat, contemporanii vremurilor noastre, decât dacă ştim să recunoaştem în evenimentele de azi efectele – pe termen lung – ale unei istorii adesea foarte vechi. Descoperim în realităţi uitate semne ale prezentului, făcându-ne să-l înţelegem mai bine. Unul dintre aceste motive, de o importanţă evidentă, este şi ideea europeană, al cărei istoric îl vom reconstitui în paginile următoare. Iniţierea în cunoaşterea ei este un fapt necesar pentru contemporani şi, mai ales, pentru tineretul studios, ale cărui orizonturi spirituale se impune a fi îmbogăţite cu elementele esenţiale ale experienţelor umane.

altă formulă de organizare a viitorului Europei

Şi acestea, cu atât mai mult, cu cât - în vremurile noastre – se manifestă originalitatea demersului unificator în care s-a angajat Europa şi care are, cel puţin în plan concepţional, înteresante precedente, fără îndoială utile pentru înţelegerea procesului de construcţie a Europei contemporane, care sa fie benefic pentru toate popoarele de pe continent.

Absoluta noutate a sistemului contemporan este că se construieşte treptat, pe baza diversităţii naţiunilor, prin libera negociere între state, pe temeiul egalităţii între toţi partenerii, cu aprobarea parlamentelor şi adeziunea opiniei publice, prin sufragiul tuturor. Deci cu o totul altă formulă de organizare a viitorului Europei, diferită de toate încercărie anterioare, care au fost conduse de către o naţiune, ce aspiră la hegemonie şi impunea, prin constrângere, o unitate arbitrară.

Percepţia românilor

Percepţia românilor asupra Europei a fost şi este diversificată. Se poate vorbi de mai multe paliere ale zonei de percepţie, de la elită şi până la cetăţeanul anonim. Există, în planul conştiinţei româneşti, mai multe Europe, unele străine şi contradictorii. Foarte mulţi români, mai ales după 1989, consideră Europa ca pe un spaţiu de unde vine necunoscutul. Pe de altă parte, românii privesc spre Europa ca spre un tărâm privilegiat, un adevărat corn al abundenţei, în primul rând alimentare. Europa înseamnă pentru ei productivitate şi rezultate practice deosebite, competitivitate şi spirit democratic autentic. O semenea imagine a Europei s-a fixat în conştiinţa individuală a românului, care aspiră spre o condiţie identică şi pentru România.

în forma sa activă – are un impact minim şi o audienţă redusă

Concomitent, ideea europeană – în forma sa activă – are un impact minim şi o audienţă redusă, deoarece presupune adoptarea unui alt model politic, pentru care cele mai multe conştiinţe româneşti n-au nici afinităţi şi nu sunt nici pe departe pregătite. Nu s-a ajuns încă – şi din cauza absenţei unor minime posibilităţi de informare – la un nivel de înţelegere şi maturizare necesare. Spre pildă, sub raport economic, Europa este perecepută ca un izvor de credite, care să dea şi să nu primească nimic în schimb. Există, desigur, şi o Europă nefinanciară, mai exact cea a normelor internaţionale, sub egida O.N.U., care apără libertăţile fundamentale şi principiile democraţiei, militând pentru generalizarea economiei capitaliste. Factorii care pot întârzia integrarea României în noua realitate europeană stau în relaţie directă cu structura social-economică a ţării, cu acea Românie tradiţionalistă, conservatoare şi etnicistă, care nu simte “nevoia de Europa”.

Dimpotrivă, o percepe ca pe un grav pericol pentru păstrarea fiinţei naţionale, a integrităţii statului naţional unitar român. El simbolizează străinul, de la care te poţi aştepta la surprize, de cele mai multe ori neplăcute. Desigur, avem de-a face cu o psihlogie a unei comunităti tradiţionale închise, cu efectele izolării totalitariste. De menţionat, în acest sens şi existenţa unor factori psihologici de blocaj, cum ar fi complexul de inferioritate, alimentat şi de atitudinea unor reprezentanţi ai celor mai importante instituţii europene faţă de români şi demersurile lor pentru edificarea statului de drept şi a economiei de piaţă, exprimată – de multe ori- prin decalaraţii critice sau de respingere a ceea ce s-a realizat. Ca atare, cetăţeanul român obişnuit a ajuns, cu oarecare regret, la constatarea că aceştia “ au venit să civilizeze, să ne cultive, să ne aducă în sec. XXI”.

Şi, totuşi, noi trebuie să ne integrăm în Europa, dar nu oricum, ci cu personalitatea noastră, ieşind din izolare, depăşind această mare nenorocire printr-un efort – individual şi colectiv – de a crea valori de semnificaţie şi circulaţie europeană, a întemeia în ţară instituţii ce funcţionează conform unor exigenţe. În felul acesta se va configura un regim şi un climat de europenizare a României, operă de mare însemnătate care va atesta puterea noastră de a aduce Europa acasă, de a ne sincroniza dezvoltarea cu această Europa a speranţelor.

Se cuvine totodată să luăm în considerare faptul că Europa occidentală s-a constituit cultural, economic, politic în timp prin strădanii şi sacrifii enorme. Ţări sărace de pe continent au devenit prin muncă tenace, organizare şi spirit de economie foarte bogate.

Progresul european nu poate fi realizat numai printr-o muncă la fel de eficientă continuă şi raţional organizată. Asemenea cerinţe elementare trebuie să fie conştientizate şi de cetăţeanul român, pentru obţinerea unor rezultate similare, singurele care i-ar satisface pe deplin aspiraţiile. Cursul nostru are şi menirea de a contribui la formare unei asemenea mentaliţăi europene.