Exemple de puteri - mari puteri - superputeri

Imperiul Part sau Parţia

Stat creat în Orientul Mijlociu, la mijlocul secolului 3 î.Hr., de triburile parţilor, originare din regiunea de la sud de Marea Aral, care a cunoscut o mare înflorire în secolele 2–1 î.Hr., când şi-a întins stăpânirea de la Eufrat la Ind şi de la Golful Persic până la fluviul Amu-Daria.

A avut drept capitală, de la mijlocul sec. 2 î.Hr., Ctesifon (Ktesiphon), oraş în Mesopotamia, pe malul stâng al Tigrului. S-au remarcat regi precum Mithridate I (171–139 î.Hr.), care a cucerit Iranul şi Babilonia, şi Orode II (57–37 î.Hr.), în timpul căruia imperiul atinge apogeul.

Imperiul Roman

Cel mai mare imperiu al Antichităţii, exemplu tipic de hegemon.

De la mica cetate Roma, fondată pe malurile Tibrului, la cel mai vast şi compact imperiu al Antichităţii, formaţiunea statală a trecut prin mai multe faze:

republică sclavagistă,

regalitate (cu un rex/rege, ales de adunarea poporului),

republică,

principat,

dominat.

A atins apogeul expansiunii teritoriale şi al puterii militare în vremea dinastiei Antoninilor (96–192 d.Hr.), reprezentată prin împăraţi precum Traian (98–117 d.Hr.), Hadrian (117–138 d. Hr.) şi Marc Aureliu (161–180).

A intrat în declin, ca urmare a unor factori variaţi (anarhia internă, accentuarea tendinţelor centrifuge ale provinciilor, atacurile triburilor „barbare” de la granită etc.), divizându-se, la moartea împăratului Teodosiu (395), între cei doi fii ai săi (Arcadius şi Honorius), în formaţiunile politice cunoscute sub numele de Imperiul Roman de Apus, cu reşedinţa la Ravenna (care curând se va destrăma) şi Imperiul Roman de Răsărit, cu reşedinţa la Constantinopol, care, sub forma Imperiului Bizantin, va dăinui până în sec. XV (cucerirea, în 1453, de către otomani).