Evoluția tratatelor UE

Momente semnificative în evolutia Uniunii Europene

9 Mai 1950

Robert Schuman propune integrarea industriilor europene de carbune si otel.

18 Aprilie 1951

Se semneaza la Paris Tratatul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.

25 Martie 1957

La Roma se semneaza Tratatele Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene pentru Energie Atomica.

8 April 1965

Se semneaza Tratatul de contopire a institutiilor celor trei Comunitati Europene.

1 Iulie 1968

Uniunea vamala este încheiata cu 18 luni mai devreme.

1 Ianuarie 1973

Danemarca, Irlanda si Regatul Unit se alatura Comunitatii Europene.

28 Februarie 1975

Este semnata prima Conventie de la Lomé cu tarile africane, din Caraibe si Pacific (ACP).

13 Martie 1979

Devine operational Sistemul Monetar European.

1 Ianuarie 1981

Grecia devine membra a Comunitatii Economice Europene.

29 Iunie 1985

Consiliul European adopta planul de realizare a Pietei Unice pâna la sfârsitul anului 1992.

1 Ianuarie 1986

Spania si Portugalia adera la Comunitatea Europeana.

1 Iulie 1987

Actul Unic European (SEA) intra în vigoare.

26-27 Iunie 1989

Consiliul European de la Madrid aproba proiectul de Uniune Economica si Monetara.

3 Octombrie 1990

Cele cinci landuri ale fostei Republici Democratice Germane intra în Comunitate ca parte a Germaniei unificate.

21 Octombrie 1991

Comunitatea Europeana formeaza împreuna cu Asociatia europeana a liberului schimb, Spatiul economic european

11 Decembrie 1991

Consiliul European de la Maastricht aproba Tratatul asupra Uniunii Europene

16 Decembrie 1991

Polonia, Ungaria si Cehoslovacia semneaza primele acorduri europene asupra comertului si cooperarii politice

1 Ianuarie 1993

Se realizeaza obiectivul de creare a Pietei unice europene.

1 Noiembrie 1993

Dupa încheierea procesului de ratificare de catre statele membre intra în vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene

1 Ianuarie 1995

Austria, Finlanda si Suedia se alatura Uniunii Europene.

17 Iunie, 1997

Se încheie Tratatul de la Amsterdam.

12 Martie 1998

Conferinta europeana de la Londra lanseaza consultari la nivel continental asupra Politicii Comune Externe si de Securitate si a celei de Justitie si Afaceri Interne.

30-31 Martie 1998

Uniunea Europeana initiaza negocierile de aderare cu Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia

2 Mai, 1998

Unsprezece state membre se califica pentru introducerea monedei euro la 1 Ianuarie 1999.

1 Iunie, 1998

La Frankfurt se inaugureaza Banca Centrala Europeana.

1 Mai, 1999

Tratatul de la Amsterdam intra în vigoare.

15 Septembrie, 1999

Parlamentul European aproba noua Comisie Europeana condusa de Romano Prodi.

10-11 Decembrie, 1999

Consiliul European de la Helsinki ia decizia de a deschide negocierile de aderare cu Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania si cu Republica Slovaca si de a recunoaste Turcia ca o tara candidata.

23 Iunie, 2000

O noua conventie de parteneriat este semnata (2000-2020) între Uniunea Europeana si sarile ACP la Cotonou, Benin.

7 – 11 Decembrie, 2000

Consiliul European aproba Tratatul de la Nisa ( care urmeaza sa fie ratificat de tarile membre). Este proclamata Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

1 Ianuarie, 2001

Grecia se alatura zonei euro.

26 Februarie, 2001

Se adopta Regulamentul de functionare a Fortei de Reactie Rapida.

12- 13 Decembrie, 2002

Consiliul European de la Copenhaga declara ca Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovaca si Slovenia vor deveni membre ale Uniunii la 1 Mai 2004.

1 Februarie, 2003

Intra în vigoare Tratatul de la Nisa.

16 Aprilie, 2003

La Atena este semnat Tratatul de accedere a celor noi zece state.

1 Mai, 2004

Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovaca si Slovenia devin state membre.

1 Ianuarie, 2007 România si Bulgaria intra în Uniunea Europeana.

Contextul european postbelic

Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial ne ofera tabloul european al unui continent confruntat cu o mare instabilitate politica asociata cu tensiuni sociale dificil de gestionat. Desi în termeni materiali si umani, consecintele acestui razboi erau dintre cele mai grave pentru întreaga omenire, Europa era victima principala a acestora. Numarul total de victime era estimat la aproape patruzeci de milioane, din care mai mult de jumatate erau civili. Ca urmare a diverselor deportari si expulzari în 1945 existau aproape douazeci de milioane de persoane care asteptau sa fie repatriate. Persecutiile religioase, politice si rasiale precum si deportarile în masa în lagare de munca si concentrare au alimentat sentimentele de ura dintre popoarele Europei si au adus grave atingeri fundamentelor morale si spirituale ale civilizatiei vestice. În acest context, ideea unificarii europene a reaprins dezbaterile din cadrul miscarilor pro-europene si a celor federaliste. Ele au constituit un Comitet International pentru coordonarea miscarilor în vederea promovarii unitatii europene în 1947, iar în urma Congresului de la Haga din mai 1948 a aparut Miscarea europeana, preocupata de gasirea unor solutii durabile problemelor care se impuneau în mod frecvent în dezbaterile economice, sociale si morale din acele momente. Chestiunile economice vizau refacerea activitatilor industriale în mod deosebit, iar cele politice cautau sa reliefeze factorii care puteau preveni potentialele conflicte din Europa. Conflictele de interese dintre noile puteri mondiale au dus la instalarea unui climat de suspiciune si teama pentru o lunga perioada în relatiile internationale.

Tratatul de la Paris

Concentrându-se asupra cailor de depasire a antagonismelor dintre Franta si Germania, Jean Monnet redacteaza în aprilie 1950 un Memorandum în care propune punerea în comun a industriilor de otel si carbune ale Germaniei si Frantei ca forma concreta de manifestare a unei Federatii Europene. Productia de otel si carbune a tarilor care ar urma sa adere la o astfel de comunitate ar fi plasata sub o Înalta Autoritate. În iulie 1950 guvernul belgian si cel olandez au propus ca activitatile Înaltei Autoritati sa fie periodic revizuite de un forum compus din reprezentanti guvernamentali. Germania si-a dat acordul – prin cancelarul Konrad Adenauer – la Declaratia Schuman considerând ca imporatanta acestui proiect este în primul rând politica si apoi economica. Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda au raspuns invitatiei continute în Declaratia Schuman si au semnat, alaturi de Franta si Germania, Tratatul de la Paris prin care ia fiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului pentru o perioada de cincizeci de ani de la data intrarii în vigoare. Noua entitate a creat o noua temelie în principal prin doua elemente :

Curs care prezinta modul in care s-a ajuns de la Tratatul de la Roma la situatia actuala a UE. Prezinta si institutiile UE.