Curs Uniunea Europeană

Jacques DELORS în faţa Royal Institute of International Affairs, la 7 septembrie 1992

„Comunitatea Europeană prezintă, fără îndoială, cea mai îndelungată experienţă în gestiunea interdependenţelor, într-un cadru comun şi fără hegemonia unei naţiuni - o experienţă care-şi are limitele sale, dar care rămâne vie şi continuă să se îmbogăţească. În acest sens, merită cu siguranţă observată când vine vorba despre noua ordine mondială, chiar dacă principiile ce o guvernează nu sunt întotdeauna reproductibile. [...] Care sunt aceste principii ?

Primul principiu, care, datorită anesteziei memoriei noastre colective, poate să pară foarte îndepărtat: schimbul şi cooperarea între popoare, în ceasul în care ura sau, pur şi simplu, ignoranţa şi teama de celălalt agită acea parte a Europei care iese din noaptea totalitară. [. . .] Părinţii Europei au ştiut să ne îmbarce ţările într-un angrenaj de solidarităţi şi de cooperări ce pare să facă imposibilă întoarcerea la vechii demoni. Popoarele noastre au învăţat să se cunoască, să dialogheze, să se aprecieze; este cheia tuturor lucrurilor; ea nu exclude, evident, diferendele şi contencioasele, însă există, în ultim resort, voinţa de a găsi compromisuri pozitive.

Al doilea principiu: stăpânirea interdependenţei economice. Ea cunoaşte, în Comunitate, trei înfăţişări. Mai întâi competiţia care stimulează. [...] Apoi cooperarea, care întă­reşte. [...] În sfârşit, solidaritatea, care apropie. [...]

Al treilea principiu: importanţa dreptului, care permite ca regulile jocului să fie acceptate de toată lumea, evitându-se astfel dictatul şi hegemonia unui stat asupra celorlalte. Fiecare ţară membră, oricare ar fi mărimea sau forţa sa, poate să-şi exprime punctul de vedere şi să contribuie la edificiul comun. Comunitatea Europeană este o comunitate de drept în care Curtea de Justiţie joacă un rol esenţial, în care una dintre îndatoririle Comisiei este tocmai de a face ca toată lumea să aplice regulile jocului. De unde naşterea unui spaţiu politic destul de greu clasabil, cu suveranităţi ce sunt, după caz, limitate, concurente sau conjugate. [...]

În sfârşit, al patrulea principiu: necesitatea unui proces eficient de decizie. Ideea este că, fără instituţii puternice, numai voinţa de a coopera nu e suficientă: trebuie ca schema instituţională să împingă către o obligaţie a rezultatului, adică spre decizie şi acţiune”.

European Commission, Directorate-General for Press and Communication, Manuscript completed in October 2003Europe in 12 lessonsby Pascal FontaineFormer assistant to Jean Monnet and Professor at the Institut d’Etudes Politiques, Paris

4. How does the Union work?

The European Union is more than just a confederation of countries, but it is not a federal State. It is, in fact, something entirely new and historically unique. Its political system has been constantly evolving over the past 50 years and it is founded on a series of treaties – from those signed in Paris and Rome in the 1950s to the treaties of Maastricht, Amsterdam and Nice, agreed in the 1990s.