Religia neolitică

Nu exista indoiala ca populatiile din neolitic aveau un sistem religios coerent, mult mai complicat decat ni-l imaginam noi astazi, intim legat de activitatile economice principale. Se crede ca, in comparatie cu paleoliticul, s-au schimbat radical trairile religioase, datorita faptului ca destinul uman nu mai este legat de vanatoare ci, de acum incolo, de cultivarea plantelor, drept urmare vegetatia devine un obiect de solidaritate mistica. De pe la 7000 i.e.n. apar in Orient, la Hacilar (Anatolia), Catal Huyuk (Anatolia), Jerichon (Jordania), reprezentari plastice feminine, fenomen cu care ne vom intalni si in spatiul balcanic.

Reconstituirea religiei neolitice se bazeaza, in esenta, pe studiul plasticii antropomorfe si zoomorfe, al altor obiecte folosite in ritualuri religioase, al sanctuarelor si al complexelor de cult. Reconstituirea bazata doar pe izvoare arheologice este dificila si incompleta. Izvoare scrise nu exista, drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile, care fac imposibila reconstituirea integrala a religiei neolitice. Ne referim la faptul ca aceasta, adeseori, se exprima prin gesturi sacre, dans, cantec, pantomima, tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologica. In consecinta, omul neolitic risca sa ramana neinteles. Sunt evidente unele tendinte de simplificare, prezente adesea in literatura, care vorbesc despre un unic cult, cel al Marii Zeite. Pentru a intelege mai bine gandirea religioasa a oamenilor neolitici se apeleaza frecvent la populatiile retardate economic, care traiesc in conditii analoage si care au fost studiate etnografic. Mai exista si un alt demers, care pleaca de la religia unor popoare antice despre care exista izvoare scrise, pornindu-se de la ideea ca religiile antice conserva vechi credinte, au radacini comune mai vechi. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant si intra in contradictie cu afirmatiile care pun in evidenta o discontinuite care ar fi avut loc in Europa, candva la sfarsitul eneoliticului, datorita unui fenomen amplu de migratie, in urma caruia ar fi patruns in acest spatiu populatiile indoeuropene, populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca, sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi, deci sa le contamineze. In concluzie, in ciuda eforturilor depuse, reconstituirea fenomenului religios este riscanta, supusa greselii, incompleta si in mare parte ipotetica.

PLASTICA ANTROPOMORFA