Italia în Perioada Interbelică

- Identificarea reperelor cronologice esentiale pentru fenomenul studiat

- Identificarea si descrierea secventelor istorice proprii fenomenului totalitar fascist in Italia

- Analizarea cauzelor de ordin social, economic si politic ale aparitiei fascismului

- Interpretarea surselor istorice si decriptarea vocabularului totalitar.

- Emiterea de judecati de valoare privind contextul istoric si evolutiile in plan economic, social si politic ale fenomenului totalitar.

6.2. Criza italiana dupa Primul Razboi Mondial

Un stat fragil si contrastant

Probleme economice

Industria

Agricultura

Sistemul electoral

Giovanni Giolitti 1842-1928

Partidul Popular

Partidul Socialist

Antonio Gramsci

1891-1937

,,Victoria mutilata"

Nationalismul italian 6.2.1. Italia la inceputul secolului XX

Unificata tarziu, in anii 70 ai secolului XIX, Italia prezinta inaintea Primului Razboi Mondial imaginea unui stat fragil cu o economie inegal si insuficient dezvoltata si cu o societate contrastanta.

Economie

In aceasta epoca economia italiana prezinta semne ale dezechilibrului in ciuda unui decolaj industrial de data recenta. Cele mai moderne industrii, aparute in special in perioada 1890 - 1910, sunt concentrate in preajma Alpilor si in campiile Padului (beneficiind de dezvoltarea rapida a sistemului hidro-electric), in marile orase din Nord (Milano, Torino) si in porturi. Aparute relativ tarziu si majoritatea cu sprijinul capitalului strain, marile industrii (textilele, matalurgice, mecanice) sunt dominate de grupuri monopoliste (Ilva - siderurgie, Olivetti - mecanica, Fiat - auto). Aceste industrii beneficiaza de mana de lucru abundenta si ieftina dar sunt puternic dependente de importul de materii prime, in special de carbune.

Artizanatul traditional si agricultura raman domeniile ce grupeaza peste 55% din populatia activa a Italiei, in conditiile in care 9/10 dintre proprietarii funciari posedau un teren absolut insuficient, sub 3 acri. Agricultura este inegal dezvoltata nereusind sa asigure o aprovizionare regulata a tarii. Piemontul, Lombardia, Toscana si campiile Padului sunt zone de excelenta agricola, dar marea problema ramane sudul Italiei (Mezzogiorno). Aici pamantul se afla in proprietatea marilor proprietari funciari neinteresati in investitii masive. Subindustrializata si suprapopulata, cu resurse naturale mediocre, retardata economic si neinteresanta pentru mediile de afaceri din Nord, aceasta regiune alimenteaza somajul cronic si emigratia masiva spre Franta, America Latina si Statele Unite.

Casa taraneasca din sudul Italiei

Viata politica

Italia este o monarhie constitutionala, condusa de Victor Emmanuel al III-lea (1900 - 1946). Sistemul electoral era grevat de sufragiul cenzitar foarte restrans (pana in 1913), de recomandarea papala adresata catolicilor in 1879 de a nu participa la viata politica, precum si de faptul ca mai mult de o treime din electori erau analfabeti.

Din aceste motive preponderenta electorala apartine unei burghezii urbane, liberale si laice pe plan politic dar conservatoare in plan social. Practic statul este guvernat de partide liberale sau moderate si gestionata de o clasa politica abila dar fara o sustinere profunda in tara. Simbolul sau il reprezinta Giolitti, prim-ministru in 1892, apoi aproape fara intrerupere intre 1903 si 1914 si din nou in perioada 1920-1921.

In 1913 dreptul de vot este largit iar sufragiul universal va fi aplicat pentru prima oara in 1919. Tot in acest an papa Benedict al XV-lea autorizeaza participarea fidelilor la viata politica nationala si catolicii vor reprezenta o imensa forta electorala, in general conservatoare si monarhista, mai ales in Sud unde influenta clericala este determinanta. De altfel preotul sicilian don Luigi Sforzo fondeaza Partidul Popular ce reclama profunde reforme sociale si se afirma drept o forta politica catolica insa nu confesionala.

Inca de la inceputul secolului o fractiune din mica burghezie abandonata la periferia vietii politice, gasindu-si cu greu locul in evolutia industriala va fi cistigata de ideile anticapitaliste si antiparlamentare in timp ce proletariatul industrial de data recenta este adeptul unui anarho-sindicalism juxtapus tezelor marxiste. Partidul Socialist, activ dar putin numeros inainte de razboi va inregistra progrese rapide (1914 - 50.000, 1920 - peste 300.000 de membrii) si va domina stanga politica si cele mai importante centrale sindicale - Confederatia Generala a Muncitorilor Italieni si Federatia Muncitorilor Agricoli. La sfarsitul primului razboi mondial socialistii se vor diviza intre o minoritate reformista (lider - Turatti) si o majoritate maximalista (Serrati, Bordiga) ce sustine tezele leniniste privind necesitatea cuceririi puterii de catre proletariat. In 1921 se adauga gruparea lui Gramsci si Togliatti, desprinsa din aripa maximalista, ce fondeaza Partidul Comunist Italian, intrand in Internationala a treia.

6.2.2. Efectele razboiului si "victoria mutilata"

Italia se afla la sfarsitul conflictului in tabata invingatorilor, monarhia Habsburgica este invinsa, Triestul si Taranto revin statului italian. Contele Sforza, ambasadorul Italiei la Paris in timpul Conferintei de Pace afirma ca "Italia era singura dintre marile puteri aliate care isi atinsese scopul suprem, distrugerea completa a dusmanului secular - Imperiul Habsburgic". Insa victoria fusese obtinuta cu pierderi grele, 670.000 de morti si peste 950.000 de raniti, nord-estul industrial era ravasit iar neacordarea la Conferinta de Pace de la Paris a altor teritorii revendicate (Dalmatia si Albania) creeaza, pentru milioane de italieni, senzatia unei "victorii mutilate".

Deziluzia ce a urmat razboiului era cu atat mai amara cu cat Italia antebelica trecea printr-o faza de exaltare nationalista explicabila prin "tineretea" statului national italian. Acest spirit era simbolizat de Enrico Corradini ce afirma primordialitatea onoarei nationale si grandoarea cuceririlor coloniale, sau Fillippo Marinetti ce de pe pozitii estetice absolut revolutionare sublinia valoarea virila a fortei si a razboiului considerate "singura igiena a lumii".