1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND ROBOTII INDUSTRIALI
1.1. Definitii si notiuni uzuale utilizate
Cuvântul `robot` a fost folosit pentru prima datã în sensul acceptat astãzi în anul 1920 de cãtre scriitorul ceh K. Capek , care l-a preluat din limba cehã unde înseamnã “muncã grea”.
Epopea robotilor industriali dureazã de numai 30 de ani. Primul robot industrial a fost folosit în anul 1963 la uzinele Trenton ( S.U.A.) ale companiei General Motors. De atunci si pânã astãzi numãrul si performantele robotilor industriali au crescut în continuu , pe mãsura dezvoltãrii posibilitãtilor lor , gãsindu-si noi utilizãri , astãzi putând fi folositi în toate sferele de activitate , ziua când el va putea efectua orice gen de operatii întrezãrindu-se deja.
Existã o multitudine de definitii date robotilor industriali. Mai nou definitiile robotilor industriali au fost standardizate de cãtre principalele tãri producãtoare . Astfel norma francezã NF E61-100/1983 defineste robotul industrial astfel :
“ Un robot industrial este un mecanism de manipulare automatã , aservit în pozitie , reprogramabil , polivalent , capabil sã pozitioneze si sã orienteze materialele, piesele , uneltele sau dispozitivele specializate , în timpul unor miscãri variabile si programate , destinate executãrii unor sarcini variate.”
Dupã norma germanã VDI 2860 BI.1 “ robotii industriali sunt automate mobile universale , cu mai multe axe , ale cãror miscãri sunt liber programate pe traiectorii sau unghiuri , într-o anumitã succesiune a miscãrilor si în anumite cazuri comandate prin senzori. Ele pot fi echipate cu dispozitive de prehensiune, scule sau alte mijloace de fabricatie si pot îndeplini activitãti de manipulare sau tehnologice.”
Dupã norma rusã GOST 25685-83 , “robotul industrial este masina automatã care reprezintã ansamblul manipulatorului si al dispozitivului de comandã reprogramabil , pentru realizarea în procesul de productie a functiilor motrice si de comandã , înlocuind functiile analoage ale omului în deplasarea pieselor
si / sau a uneltelor tehnologice.”
Standardul japonez JIS B 0124/1979 defineste robotul industrial ca :”...un sistem mecanic dotat cu functii motoare flexibile analoage celor ale organismelor vii sau combinã asemenea functii motoare cu functii inteligente , sisteme care acttioneazã corespunzãtor vointei omului.” In contextul acestei definitii, prin functie inteligentã se întelege capacitatea sistemului de a executa cel putin una din urmãtoarele actiuni : judecatã , recunoasterea , adaptarea sau învãtarea.
Dezvoltarea explozivã a robotilor industriali a condus la aparitia unui numãr enorm de roboti industriali având cele mai diferite forme si structuri. A apãrut astfel necesitatea clasificãrii robotilor industriali dupã anumite criterii. Ei se clasificã astfel :
I. Dupã informatia de intrare si modul de învãtare al robotului industrial :
I.1. Manipulator manual, care este actionat direct de cãtre om;
I.2. Robot secvential, care are anumiti pasi ce “asculta” de o procedurã predeterminatã. La rândul lor acestia pot fi :
- robot secvential fix, la care informatia predeterminatã nu poate fi usor modificatã;
- robot secvential variabil, la care informatia predetrminatã poate fi usor schimbatã;
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
