Competiţia economică globală şi evoluţia rapidă a cerinţelor şi preferinţelor consumatorilor au determinat, în ultimii aproximativ zece ani, schimbări majore în metodele de producţie şi structura organizaţională a sistemelor productive. Organizarea tradiţională, bazată pe ierarhizarea şi ordonarea secvenţială a operaţiilor în cadrul proceselor de aprovizionare-producţie-desfacere, s-a dovedit insuficient de flexibilă pentru a putea răspunde în mod adecvat modificărilor extrem de dinamice ale condiţiilor de desfăşurare a proceselor economice complexe.
Devine tot mai clar că lumea viitorului va fi una caracterizată de schimbări tehnologice rapide, de realizarea de produse şi servicii din ce în ce mai diversificate pentru a răspunde unor nevoi şi cerinţe cât mai personalizate ale consumatorilor şi de ferestre de oportunitate pe piaţă din ce mai înguste. O întreprindere de succes în aceste condiţii va fi una adaptivă, agilă şi care răspunde cât mai exact la nevoile clienţilor. Treptat va creşte autonomia locală prin deplasarea responsabilităţii decizionale către acei manageri care sunt cei mai apropiaţi de consumator. Informatica şi telecomunicaţiile vor avea, în acest context, un rol major în combinarea beneficiilor organizării întreprinderii sub formă de unităţi de producţie autonome distribuite cu economiile de scală pe care o infrastructură de producţie puternic integrată le poate realiza.
Este destul de greu astăzi să ne imaginăm cum va arăta întreprinderea secolului XXI. Dar devine tot mai clar faptul că mecanismele de control, programare şi planificare în condiţiile unei organizări a producţiei centralizate şi secvenţiale constituie încă de pe acum şi într-o proporţie din ce în ce mai mare, o frână în dezvoltarea unor noi metode de organizare flexibile, care să răspundă schimbărilor
AGENŢI şi MODELAREA BAZATĂ pe AGENŢI în ECONOMIE
frecvente în procesul de producţie şi variaţiilor mari întâlnite în cerinţele şi nevoile consumatorilor.
Metodele tradiţionale de organizare şi conducere a producţiei limitează drastic extinderea şi reconfigurarea capacităţilor de producţie datorită costurilor mari implicate de acestea. De asemenea, aceste metode devin din ce în ce mai puţin adecvate complexităţii inerente a sistemelor de producţie actuale care pot încorpora mii şi mii de componente active (oameni, maşini, linii tehnologice, informaţie ş.a.) şi între care se stabilesc miliarde de interdependenţe.
Care ar fi, însă, cerinţele de bază pe care ar trebui să le îndeplinească întreprinderea secolului XXI pentru a putea răspunde în mod adecvat la modificările continue pe care pieţele, noile tehnologii şi competitorii le introduc continuu şi din ce în ce mai frecvent în mediul său înconjurător? Shen şi Norrie (1999) au sintetizat aceste cerinţe fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească următoarea generaţie de sisteme de producţie pentru a putea suporta competiţia globală, inovarea continuă şi schimbarea rapidă a cererii pe piaţă.
Aceste cerinţe fundamentale, aşa cum sunt ele sintetizate în [60], sunt următoarele:
- Integrarea întreprinderii: pentru a putea face faţă cât mai bine competiţiei globale şi a răspunde rapid la cerinţele pieţei, o întreprindere individuală sau colectivă va trebui să fie integrată cu toate sistemele sale de management (de exemplu aprovizionare, desfacere, producţie, planificare şi programare, control, transport, resurse, personal, materiale, calitate etc.), precum şi cu partenerii săi, utilizând reţele de tip Intranet şi Internet;
- Organizarea distribuită: pentru o integrare eficientă între organizaţii distribuite, va fi necesară utilizarea sistemelor distribuite bazate pe cunoaştere, care să facă legătura rapidă între cererile clienţilor exprimate pe piaţă şi managementul resursele de producţie din cadrul fiecărei componente a organizaţiei;
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
