INTRODUCERE IN TEORIA AGENTILOR INTELIGENTI I
1. Domeniul agentilor inteligenti, utilitatea lor si pozitionarea in cadrul domeniului mai larg al Inteligentei Artificiale
& Ce este un agent ? Un agent este un sistem computational (hardware sau software) situat intr-un mediu de executie si actioneaza autonom in acel mediu pentru a-si indeplini scopurile pentru care a fost proiectat.
Un agent isi percepe mediul prin senzori si poate actiona asupra acelui mediu prin efectori. Capacitatea efectorica reprezinta multimea tuturor actiunilor posibile ale unui agent ce pot modifica mediul de executie in care lucreaza. Interactiunea dintre mediu si agent se efectueaza in mod continuu.
In figura 1, este prezentata o vedere abstracta, de ansamblu a unui agent.
Figura 1a. Sistem cu agent.
Definitia se refera la agenti in general, nu la agenti inteligenti. Ea nu spune nimic despre tipul de mediu pe care il ocupa agentii. Agentii care trebuie sa opereze robust intr-un mediu variabil, nesigur sau deschis, unde probabilitatea ca actiunile sa esueze este mare, sunt numiti agenti inteligenti sau agenti autonomi.
De regula, in domeniile de complexitate rezonabila, un agent nu va avea un control complet asupra mediului, ci unul partial, adica il va putea influenta. Dintre actiunile pe care le poate efectua un agent asupra mediului sau de executie, nu toate vor putea fi executate intr-o anumita situatie; actiunile au anumite preconditii asociate ce definesc starile mediului in care pot fi indeplinite.
Notiunea de agent inteligent este considerata a fi o abstractiune de nivel foarte inalt deoarece asigura o modalitate convenabila de descriere a entitatilor de mare complexitate. Sistemele cu agenti inteligenti reprezinta o solutie buna pentru administrarea sistemelor complexe.
Agentii inteligenti efectueaza in mod continuu 3 functii:
- perceperea conditiilor dinamice din mediu;
- rationamentul pentru interpretarea perceptiilor, deducerea inferentelor si determinarea actiunilor;
- actiunea pentru influentarea conditiilor din mediu;
Un agent se poate caracteriza in functie de comportamentul sau. Un agent inteligent trebuie sa perceapa schimbarile din mediul sau de executie, sa actioneze fara interventia utilizatorului si sa comunice cu utilizatorul sau cu alti agenti. Astfel comportamentul unui agent este descris de urmatoarele caracteristici:
o autonomie: se refera la posibilitatea unui agent de a-si controla propriile actiuni independent de alte entitati, putand interactiona cu acestea doar in cazul in care doreste. De obicei un agent autonom nu apeleaza la altcineva (alt agent sau fiinta umana) decat daca nu poseda suficiente cunostinte pentru a indeplini de unul singur o anumita atributie. Agentul opereaza ca un proces de sine statator, fara interventie umana directa si detine controlul asupra actiunilor si starii sale interne; Ei pot actiona in numele utilizatorului folosind cunostinte sau reprezentari ale scopurilor sau dorintelor utilizatorului.
o reactivitate: este o proprietate necesara atunci cand agentul actioneaza in medii dinamice. Agentii trebuie sa mentina o interactiune continua cu mediul inconjurator si sa raspunda in timp util la schimbarile ce apar in mediu, adica de a se adapta la acestea. In astfel de medii evenimentele externe pot schimba chiar pre-conditiile pentru inceperea executiei unei actiuni si astfel rezultatul ar putea fi imprevizibil si chiar eronat. Printr-o continua reactualizare a informatiilor despre mediu, se poate evita atingerea unor scopuri nedorite. Daca insusi scopul se modifica, atunci nu mai exista nici un motiv pentru continuarea procedurii curente.
o proactivitate: se refera la capacitatea unui agent de a lua initiativa; el nu este condus de evenimente ci este capabil de a-si genera scopurile si de a actiona rational pentru a le indeplini. Agentul nu numai ca reactioneaza la schimbarile mediului sau de executie, ci este capabil sa manifeste un comportament orientat spre scop prin preluarea initiativei;
Trebuie gasit un echilibru intre comportamentul reflex si cel orientat spre scop. In general, se doreste ca agentul sa incerce sa-si atinga in mod sistematic scopurile, insa sa nu continue o anumita actiune in conditiile in care este clar ca aceasta nu va reusi. El trebuie sa reactioneze la noua situatie si sa-si selecteze un nou mod de comportament. Totusi, agentul nu trebuie sa reactioneze in mod continuu si astfel sa nu se mai poata concentra asupra atingerii efective a scopurilor.
o abilitate sociala (,,social ability"): se refera la cooperarea dintre agenti in partajarea scopurilor. Un simplu schimb de informatii nu poate fi considerat drept comportament social, care se dovedeste mult mai complex. Exista cazuri in care atingerea propriilor scopuri intra in conflict cu interesele altor agenti. In astfel de cazuri se recurge la negociere, alegerea unor actiuni alternative, etc.
o continuitatea in timp: se refera la capacitatea agentilor de a-si putea suspenda temporar activitatea si a o continua de unde a ramas. Activitatea trebuie memorata intr-o anumita maniera astfel incat sa poata fi recreata atunci cand agentul este reanimat.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
