Materii prime și auxiliare utilizate în industria extractivă și a produselor zaharoase

A. Tehnologia fabricarii uleiurilor vegetale

1. Materii prime si auxiliare

1.1. Materii prime folosite in industria uleiurilor vegetale:

Plante oleaginoase tipice- sunt reprezentate de: floarea soarelui, soia, rapita, inul de ulei, ricinul;

Plante textilo oleaginoase- reprezentate de canepa si bumbacul;

Deseuri oleaginoase- sunt subproduse care se obtin de la diferite industrii precum: nmorarit, amidon, spirt, conserve), si care sunt valorificate pentru obtinerea uleiurilor.

1.1.1 Structura morfologica a semintelor oleaginoase

Toate semintele oleaginoase se compun din coaja si miez.

Fig. 2 Structura morfologica a semintei oleaginoase

1. coaja( invelisul exterior), 2- pielita subtire( tegumentul), 3- miezul

• Coaja sau pericarpul are valori diferite, functie de specia de plante de la care provin si anume:

Coaja, la floarea soarelui, la randul ei, este formata din 3 straturi:

- epicarp ( partea exterioara)

- mezocarpul ( partea centrala lemnoasa)

- endocarpul ( partea subtire si moale)

• Miezul se compune din:

- endsperm – este alcatuit din celule de tesut uleios si citoplasma( oleoplasma) in care uleiul este dispersat uniform

- embrion

1.1.2. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase

Compozitia chimica variaza in functie de tipul plantelor oleaginoase. Din punct de vedere chimic, semintele oleaginoase contin cantitati mari de :

- lipide, proteine, zaharuri, apa

In cantitati mici se gasesc si:

- fosfatide, steride , ceruri, substante colorante

- si alti compusi chimici care se extrag impreuna cu uleiul, numite si substante care insotesc materia grasa.

1.2. Materii auxiliare folosite in industria uleiurilor vegetale

Materiile auxiliare folosite in industria uleiurilor vegetale servesc extragerii uleiurilor, precum si pentru rafinarea uleiului brut.

Benzina de extractie- principalul dizolvant, din aceasta grupa face parte si hexanul

Flugenul- produs nou- are avantage tehnologice fata de benzina, si este mai scump

Soda caustica ( NaOH)- se foloseste pentru neutralizarea acizilor grasi liberi din uleiul brut, deci in procesul de rafinare

Acidul sulfuric (H2SO4) – folosit in procesul de rafinare la dezmucilaginarea uleiului

! la diluare se toarna acidul peste apa

Materiale decolorante –( pamanturi, carbune declorant, silicagel, oxid de aluminiu) – se folosesc pentru decolorarea uleiurilor prin absorbtie.

Materiale filtrante – panza de filtru din bumbac, iuta, celofibra, lana si fibre sintetice – se folosesc pentru separarea componentilor solizi. Materialele care formeaza stratul filtrant pe filtru sunt pamanturile decolorante , kiselgurul.

Kiselgurul – este o pulbere alb- cenusie folosita ca suport de cristalizare si ca strat filtrant

B – Tehnologia zaharului, amidonului, siropului de glucoza si fructoza

1. Materii prime utilizate in tehnologiile sus amintite

1.1. Sfecla de zahar

Sfecla de zahăr -Beta vulgaris saccharifera- este o plantă ierbacee bianuala, aparţinând familiei Chenopodiaceae . Se utilizează sfecla din primul an de vegetaţie când se formează rădăcina şi frunzele (în al doilea an de vegetaţie are loc fecundarea şi formarea seminţei, planta devenind „semincer” adică producătoare de sămânţă).

Morfologia si anatomia radacinii sfeclei

Rădăcina sfeclei de zahăr , daca este crescuta in conditii normale, atinge 350...1000 g, in functie de soi sau hibrid si agrotehnica aplicata.

Rădăcina sfeclei de zahăr este formată din:

- cap sau epicotil – porţiune care poartă şi frunzele; contine un procent scazut de zahar si foarte mult nezahar;

- gât sau colet, respectiv hipocotil; nu contine nici frunze nici radacini laterale ;

- corpul rădăcinii sau rizocorp;

- codiţă terminală cu rădăcinile derivate din aceasta.

Pe corpul sfeclei se află două şanţuri (pe o faţă şi alta) din care ies rădăcini laterale cu perisori absorbanti care aprovizioneaza planta cu substante nutritive si apa. (fig. 1.1)