Aditivi alimentari

Din timpuri strãvechi oamenii au adãugat în alimente diverse substanþe chimice în scopul îmbunãtãþirii

caracteristicilor acestora. Materiile prime din care se obþin produsele alimentare, nu

conþin (sau nu ar trebui sã conþinã) substanþe strãine, dar pe parcursul procesãrii acestora, un numãr

variabil de substanþe sunt utilizate pentru facilitarea unor procese tehnologice ºi pentru îmbunãtãþirea

caracteristicilor produsului finit. Perfecþionarea procedeelor tehnologice de prelucrare a alimentelor

a condus la folosirea unui numãr din ce în ce mai mare de aditivi alimentari. La ora actualã, în

industria alimentarã se folosesc mai mult de 2500 de aditivi alimentari pentru a produce efecte

dorite în alimente, pe parcursul prelucrãrii ºi ulterior pe timpul manipulãrilor ºi depozitãrii lor.

Utilizarea aditivilor alimentari, deºi acceptatã în practicã, nu a fost ºi nu este lipsitã de controverse.

Definiþia ºi caracteristicile generale ale aditivilor alimentari

Aditivii alimentari sunt, în conformitate cu legislaþia: "substanþe care nu se consumã ca

atare, în mod obiºnuit, ºi nu sunt folosite în mod obiºnuit ca ingrediente în alimente, indiferent dacã

au sau nu au valoare nutritivã, fiind adãugate în alimente intenþionat, cu scop tehnologic, pe parcursul

procesãrii, ambalãrii, transportului sau depozitãrii sau pentru a exercita un efect benefic

direct sau indirect asupra caracteristicilor alimentului, devenind parte integrantã a alimentului".

Aºa cum rezultã din aceastã definiþie, aditivii alimentari au câteva caracteristici importante,

utile pentru diferenþierea lor de alte substanþe ce pot fi prezente în aliment, în mod normal sau accidental

ºi pentru corecta încadrare a lor în aceastã categorie; utilizarea aditivilor alimentari fiind strict

reglementatã:

- Aditivii alimentari nu sunt alimente sau ingrediente obiºnuite ale alimentelor,

fiind deosebiþi de constituenþii normali ai alimentelor. Aditivii alimentari sunt substanþe care

pot fi gãsite în unele alimente dar nu fac obiectul consumului ca atare. Majoritatea

produselor alimentare se pot obþine ºi în absenþa aditivilor alimentari.

- Aditivii alimentari se adaugã intenþionat în alimente. În acest sens aditivii

alimentari se deosebesc de substanþele contaminante, care se pot gãsi în alimente, ca urmare a

contaminãrilor accidentale intervenite pe parcursul procesãrii alimentelor, de la materia primã

pânã la momentul utilizãrii lor de cãtre consumator.

- Aditivii alimentari se adaugã cu un scop specific, bine determinat. În funcþie de

scopul utilizãrii se apreciazã ºi necesitatea adãugãrii aditivului alimentar în alimente.

Tendinþa la ora actualã este de a se restricþiona drastic introducerea de substanþe strãine în alimente.

- Aditivii alimentari devin parte integrantã a alimentului, deosebindu-se de unele

substanþe adãugate în mod intenþionat în alimente pentru a facilita desfãºurarea unor procese

tehnologice (auxiliarii tehnologici) dar care nu se regãsesc în produsul final deoarece se

consumã ºi/sau sunt îndepãrtate în mod normal în procesul de fabricaþie.

- Aditivii alimentari pot avea valoare nutritivã sau pot fi lipsiþi de valoare nutritivã.

De regulã, aditivii alimentari datoritã concentraþiei mici în care se folosesc nu contribuie

substanþial la valoarea nutritivã a alimentului în care se gãsesc. Spre deosebire de alte þãri, în

Uniunea Europeanã suplimentele nutritive, adãugate pentru a completa sau îmbogãþi

alimentele în principii nutritivi deficitari, nu sunt considerate aditivi alimentari.

Principii de utilizare a aditivilor alimentari:

1. Aditivii alimentari se utilizeazã doar dacã se demonstreazã necesitatea lor.

Necesitatea unui aditiv alimentar se poate justifica din punct de vedere tehnologic ºi/sau

economic. De regulã, se solicitã aprobarea unui aditiv alimentar pentru a se soluþiona, în condiþii

de eficienþã economicã, o problemã tehnologicã. Justificarea doar pe criterii economice

este mai dificilã, dar nu imposibilã. În acest ultim caz, trebuie demonstrat cã, prin folosire,

aditivul alimentar aduce un avantaj economic atât consumatorului cât ºi procesatorului.

2. Aditivul alimentar se utilizeazã doar pentru a produce efectul pentru care a fost

aprobat. În cazul în care o substanþã ar putea fi utilizatã ºi pentru un alt efect în alimente, o

nouã autorizare este necesarã, deoarece condiþiile de utilizare se vor modifica.

3. Aditivul alimentar se utilizeazã doar dacã nu este periculos pentru consumatori.

Evaluarea toxicitãþii unui aditiv alimentar este o condiþie esenþialã a aprobãrii utilizãrii

acestuia în industria alimentarã. Orice producãtor care doreºte sã introducã un nou aditiv în

uz trebuie sã demonstreze cã acesta nu prezintã efecte toxice pentru consumatori, în condiþiile

de utilizare specificate. Pentru aprobarea utilizãrii aditivilor alimentari se testeazã atât

toxicitatea acutã cât ºi toxicitatea cronicã a acestora. În Uniunea Europeanã, SCF (Scientific

Comitee for Food) ºi, în prezent, European Food Safety Authority, a verificat ºi verificã, ori

de câte ori se dovedeºte a fi necesar, toxicitatea substanþelor folosite ca aditivi alimentari.

4. Se utilizeazã doar aditivii alimentari pentru care existã metode adecvate de determinare

la nivelul cantitãþilor introduse în aliment. Obligativitatea punerii la punct a unor metode

cantitative, adecvate de evidenþiere a aditivilor în alimentele în care acestea se utilizeazã,

revine celui care solicitã aprobarea pentru utilizare a aditivului. Dacã nu existã metode de

determinare a aditivului, în condiþiile utilizãrii acestuia în alimente, acesta nu poate fi utilizat.

5. Utilizarea aditivilor trebuie adusã la cunoºtinþa consumatorilor. Prin folosirea

unui aditiv alimentar nu se urmãreºte inducerea în eroare a consumatorului. Consumatorul

trebuie sã fie informat în ceea ce priveºte prezenþa unui aditiv în aliment pentru a putea

selecta alimentele în funcþie de preferinþele lui.