Curs 9 - Prelucrarea Imaginilor - Segmentare, Filtre

Într-un sens cât mai general, o imagine este o descriere a variaţiei unui parametru pe osuprafaţă.

De exemplu, imaginile (în sensul clasic) sunt rezultatul variaţiei intensităţii luminii într-un plan bidimensional. Dar acest parametru nu este singurul folosit; de exemplu o imagine poate fi generată de temperatura unui circuit integrat, emisiile de radiaţii (cu diverse lungimi de undă) ale unor galaxii etc. Însă aceste tipuri de imagine sunt,de obicei, convertite în imagini clasice (prin pseudocolorare de exemplu) pentru ca operatorul uman să poate face o evaluare vizuală a variaţiei unor parametri.

Prelucrarea de imagine şi în generalpreducrarea digitală a semnalelor presupune un consum relativ mare de resurse de calcul şimemorie. Implementarea algoritmilor specifici se poate face pe sisteme clasice (PC-uri), dar pentru sistemele dedicate, de timp real, se folosesc procesoare dedicate numite procesoare digitale de semnal (DSP = Digital Signal Processing).

Prelucrarea imaginilor include sau este legată mai multe discipline:

- preluarea, compresia şi stocarea imaginilor;

- restaurarea şi ameliorarea imaginilor prin corecţii geometrice, radiometrice, ajustări de contrast, filtrarea zgomotului (teledetectie), etc;

- fotogrammetrie, adică măsurători ale unor obiecte, fenomene făcute pe baza unor imagini;

- recunoaşterea formelor (pattern matching, shape recognition, face recognition);

- vederea artificială (computer vision, robot vision);

- inteligenţa artificială;

- sinteza de imagini, imagini generate de calculator;

Segmentarea imaginilor

Segmentarea este un proces de partiţionare a imaginii digitizate în submultimi, prin atribuirea pixelilor individuali la aceste submulţimi (denumite şi clase), rezultând obiecte distincte din scenă. Se bazează pe determinarea zonelor din imagine care conţin pixeli cu caracteristici similare de strălucire, culoare sau textură.

Algoritmii de segmentare au la bază, în general, 2 principii:

-discontinuitate, având ca principală metodă detecţia

conturului;-similitudine, cu metoda pragului şi metoda regiunilor

1. Segmentarea prin divizare („ splitting ” )

Se pleacă de la o zonă mare, de exemplu întreaga imagine care se imparte în mai multe regiuni. Dacă regiunile obţinute nu sunt omogene, se continuă impartirea până când se obţin regiuni omogene (care satisfac un anumit criteriu de omogenitate).