Peisajul intereseaza in mod deosebit pe geografi dar si pe cercetatorii din alte domenii precum geologia, biologia, silvicultura, ecologia etc. Prin peisaj intelegem orice scena in care se reda o parte din mediul geografic natural, antropizat sau antropic, in care elementele ce-l compun sunt distribuite pe mai multe planuri. Din acest motiv, si la peisaj un rol important il joaca perspectiva, profunzimea.
Iata cateva reguli ce trebuie respectate la peisaj:
- Distanta focala, de obicei trebuie sa fie normala sau mica (intre 60 si 28 mm).
Dezavantajele superangularului (F sub 40 mm) sunt ca deformeaza mult liniile de perspectiva (arborii din extremitatile pozei vor parea inclinati catre centrul acesteia) si micsoreaza obiectele aflate in plane indepartate, acestea parand inghesuite; marele avantaj, insa, este ca in vederea proiectarii imaginii (diapozitiv - clasic sau digital) acesta ofera privitorului sansa de a observa in aceeasi fotografie un ansamblu mare. Un alt avantaj al distantelor focale mici este posibilitatea prinderii unei parti mari de cer, care poate crea valente artistice mai ales daca este de un albastru intens sau cu nori frumosi (impresie de grandios, maret) sau a unor elemente de profunzime (in prim plan) in intregime.
Distanta focala normala ofera avantajul ca reda peisajul in perspectiva corecta, nedeformata, insa pentru surprinderea unui ansamblu, de multe ori este necesara compunerea imaginii din mai multe fotografii care se asambleaza (panoramare).
Teleobiectivul se utilizeaza la peisaj atunci cand scena este departata si nu se poate ajunge in apropierea ei (o avalansa in stadiu incipient, o ravena situata pe versantul opus) sau cand se doreste proiectarea pe film sau pe senzor a subiectului in perspectiva comprimata oferita de acest gen de obiectiv (un catun vazut de pe munte, orasul Bacau vazut de pe Dealul Magura etc).
- A se folosi diafragme cat mai stranse (mai mici de 1/8), care asigura o claritate buna pe un spatiu cat mai mare (zona de profunzime mare).
- Directia de fotografiere trebuie adaptata scopului urmarit. De exemplu, daca se urmareste redarea unui sat linear, acesta va fi fotografiat in lungul directiei de desfasurare a sale si nu perpendicular (cel mult in semiunghi). POZA BILBOR Daca fotografiem o suprafata de nivelare vom incerca sa surprindem si varfurile care o domina si vaile care o fragmenteaza, pentru a pune mai bine in evidenta dimensiunile si aspectul ei. - POZA
- Directia luminii are un rol foarte important. Daca urmarim redarea in primul rand a reliefului, lumina trebuie sa vina din lateral, uneori chiar din fata - sus, astfel incat sa se creeze un joc de lumini si umbre care sa evidentieze cat mai bine formele. Daca peisajul este simplu, monoton (coline, podis, vale cu lac de acumulare, faleza marii etc), lumina va veni din lateral, spre a se varia putin imaginea. Daca urmarim redarea unei paduri (alcatuirea floristica a acesteia) sau a alcatuirii petrografice a unui versant (cu conditia sa existe pe el un afloriment), atunci lumina trebuie sa vina din spatele fotografului. - POZA STIRBATUL MARE. Daca fotografiem un peisaj "complicat": industrial (schele, furnale) sau citadin, sau un aspect dintr-un sat compact, in care apar multe muchii, suprafete si unghiuri este recomandat ca lumina sa vina, de asemenea, din spatele nostru sau sa creeze cu axa optica a aparatului un unghi de cel mult 200, pentru a se evita acoperirile datorate umbririi.
- Elementele secundare joaca, la peisaj, de multe ori, un rol important. Astfel, elementele de profunzime trebuie cautate si prinse in fotografie. Acestea sunt obiecte aflate in prim-plan (in lateral, deasupra sau chiar in partea de jos), de culoare inchisa, nu dezagreabile (cos de gunoi etc), care nu obtureaza decat putin din subiect: un stalp cu felinar la un peisaj urban, ramuri de copac la un peisaj monoton de campie sau din cadrul unei suprafete de nivelare din Carpati, parte dintr-un gard de uluci la un peisaj antropizat din Muntii Apuseni, streasina acoperisului unei case (mai ales daca are turturi mari) sau al unei porti sculptate, pietre dintr-un grohotis de munte - la un peisaj alpin, parte dintr-o balustrada pe un vaporas prin Cazanele Dunarii, de multe ori chiar o persoana sau aproape orice alt obiect. In multe situatii, elementele de profunzime au si menirea de a insufleti sau de a umaniza peisajul respectiv. Alte elemente secundare pot crea impresia de miscare sau pot alunga monotonia (masini si oameni in peisaj urban, vaporas pe Lacul Izvoru Muntelui etc).
Aplicatii: Realizati fotografii cu temele: peisaj natural, peisaj antropizat, peisaj antropic (citadin sau rural), peisaj montan, peisaj colinar, peisaj de campie, peisaj marin.
Fotografia de arhitectura se refera la acele imagini obtinute in exterior, destinate sa redea cat mai exact arhitectura de ansamblu sau de detaliu a unei cladiri, sau sa infatiseze elementele decorative sculpturale ori picturale ale acesteia.
Acest gen de fotografie trebuie sa se caracterizeze printr-o cat mai corecta perspectiva si prin redarea desenului si a materiei subiectului cu o cat mai mare claritate.
Pentru ca perspectiva sa fie cat mai buna (corecta) se recomanda ca axa optica a aparatului foto sa fie paralela cu orizontala iar distanta focala a obiectivului sa fie in domeniul tele (ideal 80 - 120 mm), fiind necesara fotografierea de la o oarecare distanta; evident, acest lucru se va realiza cand este posibila departarea de respectiva cladire. Cand nu ne putem distanta de subiect se impune, pentru surprinderea
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
