Riscuri Pedologice

Riscuri pedologice-curs 1

1. Studiul riscurilor pedologice

Principalele tipuri de riscuri pedologice si restrictii functionale induse de acestea sunt riscurile natural si riscurile antropice.

Risurile naturale, care implica cuvertura de sol se subimpart in :

• Riscuri naturale directe (climatic, hidrologice, geomorfologice) ;

• Riscuri natural indirect (induse de cumulul de conditii de mediu care actioneaza interconexiv)

1. Evaluarea si prognoza riscurilor pedologiceogice legate de proprietatile solurilor

Riscuri pedologice legate de proprietatile fizico-mecanice, fizice si hidrofizice – aceste proprietati sunt dependente esential de natura materialului parental si a rocii de solidificare. In functie de conditiile de mediu, proprietatile in cauza pot suferi transformari care modifica functionalitatea solului.

Solul e privit ca un sistem material eterogen si polidispers, deschis si dinamic, intrucat imbina cele 3 stari majore de agregare a materiei: solida, lichida si gazoasa.

1. Solul este sistem dispers, fiind constituit din particule dispersate aglutinate de diferite dimensiuni: ionice, moleculare, de dimensiuni macromoleculare (coloidale si grosiere); particulele coloidale au dimensiuni sub 2 microni; intre 2 microni - 2 mm se incadreaza materialul pamantos fin, iar cele > 2mm formeaza scheletul solului

2. Solul este system deschis deoarece preia fluxuri de energie si masa. Flux: de energie si materie ce sunt transformate, uneori mineralizate, transformate in compusi macromoleculari creandu-se compusi specifici solului ce pot fi stabili (raman in sol) sau pot fi mobilizati, determinand iesirile din sistem.

3. Solul este un sistem dinamic, intrucat este supus unor transformari permanente pe parcursul unui ciclu evolutiv, ajungand sau nu la un stadiu de maturitate, de regula cand e in echilibru cu conditiile de mediu (atinge stadiul de climax). In anumite situatii evolutia pedogenetica a solului este extrem de avansata determinand deteriorarea unor parametric fizici, chimici sau biologici ce induc anumite tipuri de riscuri pedologice.

In alte situatii solul are rolul de filtru, preluand o serie de compusi prin interventie antropica

4. Riscurile pedologice induse de textura

Notiunea de textura se refera la alcatuirea granulometrica a partii minerale a solului.Aceasta proprietate a solului intra in categoria celor fizico-mecanice.

In sens larg, prin textura se intelege alcatuirea granulometrica a partii solide a solului din particule cu dimensiuni diferite, de la cele foarte mici (coloidale-minerale argiloase) pana la cele de dimensiuni foarte mari (bolovani si blocuri de roca).

Textura globala in care se au in vedere si particulele si fragmentele de natura organic, in timp ce in sens restrans, notiunea de textura se refera doar la componentul mineral, cu referire directa la compusii macromoleculari.

Clasificarea particulelor moleculare

Astazi se opereaza in lume cu diferite clasificari textural existand scoli nationale in care textura repreyinta un criteriu esential in taxonomia solurilor. De regula, pentru a uniformiza diferitele pozitii ale scolii nationale se opereaza si cu o clasificare internatioanala, in vigoare din 1927 adoptata la Washington, si anume clasificarea Atterberg, cunoscuta drept clasificare zecimala, deoarece limitele diferitelor fractiuni sunt stabilite din 10 in 10. Se mai utilizeaza clasificarea Kacinski din scoala rusa sau clasificarea americana.

In Romania se utilizeaza clasificarea zecimala Atterberg, principalele fractiuni granulometrice fiind:

• Bolovani > 200 mm

• Pietre 200-20 mm

• Pietris 20-2 mm

• Nisip grosier 2-0,2 mm

• Nisip fin 0,2- 0,02 mm

• Praf 0,02-0,002 mm- P1 : 0,02-0,01 mm si P2 : 0,01-0,002 mm

• Argila < 0,002 mm

Practic se opereaza cu trei fractiuni majore care constituie si 3 grupe de clase texturale.