Relieful creat de acțiunea râurilor

Forța râurilor.

Râurile dispun de o forță brută și o forță netă.

Forța brută este determinată de debit și viteză și este o expresie a acțiunii gravitației.

Fb = Q x V2; Fb = S x V3 (deoarece Q = S x V).

Forță brută este folosită de râu pentru a transporta apa și materialele, pentru a învinge forța de frecare cu patul de scurgere și cu malurile (frecarea externă) și forța de frecare dintre particulele de apă (frecarea internă). Ceea ce rămâne este forța netă.

Fn = Fb - (t + fe + fi).

Situații în lungul râului, în ceea ce privește forța netă:

Fn > 0 => eroziune și transport (în cursul superior).

Fn = 0 => transport (în cursul mijlociu).

Fn < 0 => acumulare (în cursul inferior).

Tipuri de scurgere a apei în râuri.

Scurgerea apei se poate realiza laminar și turbulent.

Scurgerea laminară se realizează paralel cu malurile. Viteza cea mai mare este la suprafață, în partea centrală, pe firul apei (acesta este un aliniament ce corespunde pe verticală talvegului). Viteza scade către maluri și către fund. Este o scurgere liniștită, în cadrul căreia șuvițele de apă se scurg paralel între ele și paralel cu malurile.

Scurgerea turbulentă este o scurgere agitată, cu viteză mare. Se exercită sub mai multe forme: în spirală; turbionară (turbioanele verticale au rol în crearea talvegului); ondulatorie (sub formă de valuri, la debite mari).

Procese fluviatile.

Eroziunea. Procesul fluviatil prin care este sculptată valea. Intensitatea

eroziunii depinde de debitul lichid al râului și de încărcătura solidă și dimensiunile

materialelor ce alcătuiesc debitul solid. Astfel, în regiunea intertropicală, unde

materialele aluviale sunt fine, eroziunea este slabă; situația este inversă în regiunile

temperate și reci.

Formele eroziunii: liniară; laterală.

1. Eroziunea liniară. Alte denumiri - eroziune în adâncime, eroziune

regresivă. Prin intermediul ei este atacată direct roca din patul de scurgere, mai ales

în lungul talvegului. Condiții ce favorizează eroziunea liniară: forța netă mai mare

decat zero; încărcătură cu materiale grosiere a râului; pantă de scurgere mare;

scurgere turbionară a apei. Eroziunea liniară se propagă din avale în amunte, acolo

unde apare o ruptură de pantă; de aici denumirea de eroziune regresivă. Tendința

generală este aceea de a se realiza o pantă larg concavă, cu valoare mai mică decât

cea inițială, fără praguri (pantă de echilibru).

2. Eroziunea laterală. Este îndreptată asupra malurilor, realizată prin

turbioane, atunci când firul apei se apropie mai mult de unul dintre maluri. Sunt

create firide în baza malului iar acesta se prăbușește.Eroziunea laterală devine

puternică atunci când nu se manifestă eroziunea liniară, când râul și-a realizat un

pavaj aluvial de fund. Eroziunea laterală este influențată și de climat; astfel, ea este

puternică în regiunile ecuatoriale (materialul solid este alcătuit din elemente fine)

și subpolare (substratul este înghețat).