Inca de la inceputurile sale, geografia a surprins stransa interdependenta a factorilor naturali cu cei sociali. Dupa cum specifica V. Mihailescu (Geografia teoretica, 1968), toti marii specialisti ai gandirii geografice au considerat ca geografia este o stiinta a complexelor sau a intregurilor spatiale terestre, de la nivel local pana la cel planetar. Marele naturalist si geograf german Alexander von Humboldt (1769-1859), in monumentala sa lucrare intitulata Kosmos (de la termenul prin care grecii antici desemnau universul guvernat de legi stricte, in opozitie cu Haosul), sublinia caracterul de ansamblu armonios si organizat al universului si al globului pamantesc. El a introdus in geografie notiunea de peisaj (Landschaft), conceput ca termen stiintific; a pus in evidenta interdependenta complexa a factorilor de mediu si efectele acestora asupra distributiei spatiale a comunitatilor vegetale.
Geografia mediului a dobandit insa un caracter mai bine conturat in secolul XX, prin asimilarea unor orientari noi in cercetarea stiintifica, indeosebi cele din domeniul ecologiei si cele legate de teoria generala a sistemelor. Orientarea ecologica a fost impulsionata de geografi care s-au ocupat initial de studiul invelisului vegetal, ulterior extinzandu-si preocuparile si asupra altor aspecte ale mediului. De pilda, germanul Carl Troll a avansat conceptul de ecologie a peisajului (1938), pe care o defineste ca o impartire sistematica a unei regiuni geografice in cele mai mici unitati spatiale componente, din gruparea spatiala a carora rezulta mozaicul landsaftic. Ulterior ecologia peisajului (numita si geoecologie) a fost definita ca ansamblul interactiunilor complexe manifestate intre biocenoze si conditiile lor de mediu, care au loc intr-o unitate peisagistica. Acest concept presupune o tratare diferentiata a spatiului terestru pe orizontala si o abordare a interdependentelor functionale (pe verticala).
In acest domeniu s-au remarcat o serie de continuatori ai ideilor lui C.Troll, mai cu seama H. Leser, Th. Mosimann, E. Neef si G. Haase. O contributie importanta in abordarea sistemica a mediului geografic a avut-o si geograful rus V.Soceava care defineste geosistemul ca un sistem deschis, un intreg alcatuit din elemente corelate ale naturii; acesta sufera din partea societatii omenesti influente diverse care transforma considerabil elementele sale si intregul sistem. In Franta, Georges Bertrand abordeaza peisajul geografic indeosebi sub raportul relatiilor dintre covorul vegetal si procesele de eroziune.
In Romania, studiile de mediu au urmarit atat probleme teoretice cat si modificarile concrete rezultate ca urmare a activitatii antropice; chiar lucrari care au avut ca teme principale procesele actuale de modelare sau dinamica covorului vegetal au pus de fapt in evidenta interactiunea factorilor naturali si antropici in declansarea si directionarea fenomenelor constatate.
Reprezentanti de prestigiu ai geografiei romanesti, precum Simion Mehedinti, George Valsan, Vintila Mihailescu, au avut in vedere permanent, in activitatea desfasurata, importanta interactiunii dintre diversele componente ale mediului. Astfel, S. Mehedinti spunea ca ,,mediul terestru este un tot indivizibil, fara de care nu se poate intelege nimic din viata si destinul umanitatii (...) este alcatuit din invelisuri concentrice, dependente unele de altele intocmai ca si partile unui organism."(citat dupa Irina Ungureanu, 1983). V. Mihailescu exprima detaliat astfel de idei in lucrarea sa intitulata Geografia teoretica.
In a doua jumatate a secolului trecut, tot mai multi geografi romani s-au angrenat in cercetari bazate pe principiile geografiei mediului. De pilda, in anul 1969, Horia Grumazescu, alaturi de colaboratorii sai Eugen Nedelcu, Cornelia Grumazescu, Ana Popova-Cucu, realizeaza o analiza foarte detaliata a biotopilor si complexelor de biotopi din valea Dunarii romanesti, punand in aplicare principiile geografului german C. Troll.
In anii 1973-1974 revista ,,Terra" a organizat o dezbatere ampla privind aportul geografiei la protejarea mediului, la care au contribuit, cu articole teoretice V. Cucu, Al. Rosu, Gr. Posea s.a. I.Donisa (1977) in Bazele teoretice si metodologice ale geografiei abordeaza probleme complexe ale mediului geografic. Al.Rosu si Irina Ungureanu (1977) publica Geografia mediului inconjurator iar in 1987 Al.Rosu realizeaza o ampla lucrare de sinteza, Terra-geosistemul vietii. Ana Popova (1978) realizeaza harta peisajelor geografice din Romania. E.Vespremeanu publica in 1981 lucrarea Mediul inconjurator, ocrotirea si conservarea lui. Sub coordonarea lui I.Zavoianu apar lucrarile Studii geografice cu elevii asupra calitatii mediului inconjurator (1981) si Potentialul mediului in Subcarpatii din jud. Buzau (1989), P.Gastescu coordoneaza cercetari complexe privind mediul in Delta Dunarii iar L. Badea si colaboratorii sai aduc contributii importante cu privire la modificarea antropica a peisajului.
O serie de lucrari de doctorat (P. Tudoran, Gh. Mahara, M.Buza) se axeaza pe analiza structurii orizontale si dinamicii peisajului geografic. M.Patroescu (1996) se remarca prin utilizarea indicilor ecometrici pentru evidentierea potentialului ecologic. Gr.Posea si Iuliana Armasu, in lucrarea Geografie fizica. Terra - camin al omenirii si sistemul solar (1998), consacra un amplu capitol relatiilor dintre societate si mediu. I. Ianos (2000) se ocupa de ecosistemul urban privit prin prisma sistemica. D. Balteanu se implica in activitatea programului IGBP iar in 2005 publica, in colaborare cu Mihaela Serban, lucrarea Modificarile globale ale mediului, o evaluare a incertitudinilor iar in acelasi an Irina Ungureanu, in Geografia mediului analizeaza indeosebi caracterul sistemic al mediului si aspecte legate de monitoringul, protectia si conservarea acestuia.
Pe masura ce ecologia, aparuta initial ca ramura a biologiei, si-a largit sfera preocuparilor, unele contributii importante in probleme de mediu au fost aduse de cercetarile unor botanisti si hidrobiologi ca E. Puscaru-Soroceanu, N. Botnariuc, A.Vadineanu, N. Donita etc. In domeniul ecologiei umane se remarca lucrarile lui M.Barnea si St. Milcu.
Cercetarile asupra mediului au fost determinate si de necesitati de ordin aplicativ, indeosebi vizand estimarea potentialului natural al mediului pentru desfasurarea actiunilor de organizare a teritoriului, dar si pentru fundamentarea protectiei mediului. Pe masura ce presiunea exercitata de societatea omeneasca asupra mediului de viata a luat amploare, au aparut si dezechilibre, ca atare in prezent vorbindu-se de ,,probleme de mediu" (poluare, epuizarea resurselor, modificari locale, regionale sau globale ale mediului). Evident, aceste probleme nu pot fi rezolvate numai de geografi. Protectia mediului implica ample actiuni interdisciplinare, angrenand, alaturi de geografi, specialisti din cele mai diferite domenii (biologi, hidrotehnicieni, silvicultori, chimisti, agronomi, geologi etc).
Preocupari pentru protectia
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
