Nivelmentul

3.1. Noţiuni generale de nivelment

Obiectul nivelmentului

Nivelmentul sau altimetria este partea din topografie care se ocupă cu studiul instrumentelor şi al metodelor de determinare a altitudinii punctelor caracteristice ale reliefului, a diferenţei de nivel şi cu reprezentarea în plan a reliefului terenului.

Completarea planimetriei cu nivelmentul permite întocmirea planurilor topografice, care în afara conturului suprafeţei ridicate mai reprezintă şi relieful acesteia, dând astfel, o imagine mai completă şi mai expresivă a terenului ridicat.

Cunoaşterea reliefului este necesară:

- la efectuarea lucrărilor de proiectare, executare, exploatarea diverselor obiective tehnice din diferite domenii (construcţii, transporturi, îmbunătăţiri funciare etc.);

- în cercetări ştiinţifice care urmăresc mişcarea pe verticală a scoarţei terestre;

- la efectuarea diferenţei de nivel dintre mări şi oceane, deformări şi tasări ale unor construcţii tehnice etc.

Metodele şi aparatele folosite în nivelment sunt în funcţie de precizia cerută şi de relieful terenului.

Astfel:

- pentru lucrări de precizie şi de mare precizie se folosesc nivelele;

- pentru lucrări aproximative sau de precizie mică se folosesc tahimetrele sau teodolitele.

Având diferenţele de nivel se calculează cotele sau altitudinile punctelor, iar cu ajutorul acestora se reprezintă relieful terenului pe plan sau pe hartă.

Fără a avea relieful terenului nu este posibilă proiectarea amenajărilor hidroameliorative, construcţiilor, a drumurilor etc.

De asemenea, relieful terenului are o importanţă foarte mare în cercetări pedologice, geomorfologice, hidrologice, în studii privind mişcarea şi deformarea scoarţei terestre, etc.

Noţiuni de bază ale nivelmentului

1. Suprafaţa de nivelment – suprafaţă perpendiculară în fiecare punct al ei, pe direcţia verticalei dată de firul de plumb;

2. Suprafaţa de nivel zero – sau suprafaţa de referinţă – este suprafaţa de la care se măsoară altitudinea punctelor. Pentru ţara noastră suprafaţa de nivel zero este Marea Neagră.

3. Zero fundamental – serveşte ca origine de plecare a reţelei de nivelment a ţării faţă de care se determină altitudinea punctelor interesante.

4. Cota absolută – sau altitudinea unui punct este înălţimea unui punct faţă de suprafaţa de nivel zero, considerată ca plan sau suprafaţă de comparaţie. Se notează cu Z sau H, la care se trece, ca indice, numărul de ordine al punctului respectiv. Punctele situate deasupra geoidului se numesc punctele topografice, iar cotele absolute ale acestor puncte sunt pozitive şi se numesc altitudini. Punctele situate pe fundul mărilor şi oceanelor se numesc puncte batimetrice, iar cotele absolute ale acestora se numesc cotele batimetrice, fiind negative.

5. Cota relativă a unui punct reprezintă înălţimea punctului respectiv măsurată pe verticala locului, faţă de o suprafaţă de referinţă oarecare, diferită de suprafaţa de nivel zero.