Geografia Industriei Ușoare și Alimentare

Geografia industriei uşoare şi alimentare

§ 1. Importanţa, locul şi structura ramurală

Industria uşoară şi alimentară reprezintă ansamblul ramurilor orientate predominant spre piaţa de consum. Prin caracterul şi destinaţia produselor, ele sunt mai aproape de viaţa şi activitatea umană. Aceste două ramuri ale industriei sunt analizate, în literatura de specialitate, ca structuri ale industriei uşoare, ca ramuri ale sferei productive sau materiale. Unii autori grupează aceste două ramuri ale producţiei mijloacelor de consum în grupa B de ramuri, din grupa A, făcând parte ramurile industriei producătoare a mijloacelor de producţie [l, p. 170]. Aceste două ramuri au mai multe trăsături comune motiv pentru care sunt, de obicei, analizate în literatură împreună. Sunt ramuri care s-au constituit de timpuriu, stând la baza industrializării majorităţii statelor lumii. Pe parcursul istoriei lor de dezvoltare aceste ramuri au suferit schimbări esenţiale în structură, amplasare teritorială, dotare cu materii prime, utilaje şi tehnologii. Cu toate că, în timp, şi-au pierdut poziţiile principale faţă de alte ramuri, în special în ceea ce priveşte volumul producţiei, costurile şi veniturile obţinute, numărul angajaţilor etc. rămân totuşi un segment sensibil al industriei oricărei ţări. Particularităţile comune ale acestor ramuri sunt următoarele:

• Caracterul universal al dezvoltării lor-nu există practic nici un stat în lume, care să nu aibă în structura sa industrială subramuri ale industriei uşoare şi alimentare. Complexitatea structurii ramurale, nivelul de dezvoltare depind de gradul de asigurare cu materii prime, de nivelul socio-economic de dezvoltare, de nivelul şi modul de trai al populaţiei.

• Ambele sunt ramuri dependente de agricultură, în special în stadiul

prelucrării primare a materiilor prime. Cu toate că realizările progresului

tehnico-ştiinţific a redus această dependenţă, totuşi prin natura produselor

fabricate ele vor rămâne constant dependente de agricultură.

• Sunt ramuri consumatoare de forţă de muncă de calificare medie si mică şi predominant braţe de muncă feminine.

• Având o cerere constantă, ele s-au dezvoltat într-o dinamică continuă etc. Dinamismul ramurii e determinat şi de schimbarea foarte rapidă a gusturilor consumatorilor.

• Sunt cele mai „rurale” industrii. Localizarea lor are loc atât în oraşe mari, mici, cât şi în mediul rural.

§ 2. Industria uşoară

Industria uşoară reprezintă ramura care asigură necesităţile fiziologice şi estetice ale populaţiei, de aceea ea are o mare importanţă socială şi cultural-estetică. Produsele ramurii determină una dintre părţile vieţii cotidiene, formând o parte componentă a culturii materiale. Consumul vestimentaţiei ţine cont de anotimp, de ritmul vieţii, de împrejurările în care sunt folosite accesoriile vestimentaţiei. În vestimentaţie se reflectă trăsăturile profesionale ale persoanei, nivelul ierarhic social, modul de trai al populaţiei. Specificul costumului naţional reflectă particularităţile muncii şi vieţii populaţiei diferitelor continente şi ţări. Deşi are loc procesul de internaţionalizare a stilului de îmbrăcăminte–încălţăminte, dizainerii, creatorii de modă ţin cont de elementele naţionale ale vestimentaţiei. În perioada contemporană s-a trecut de la producţia industrială de serie la produse în partide mici sau chiar unice. În ceea ce priveşte structura, ea este complexă, cuprinzând mai multe subramuri şi sute de varietăţi de produse. Structura reflectă etapele tehnologice de prelucrare a materiei prime de origine naturală sau chimică. Din acest punct de vedere subramurile industriei uşoare pot fi clasificate în trei grupe: subramuri primare (obţinerea bumbacului, inului, pieilor), subramuri ale semiproduselor (filatura, textilele, pielărie, blănuri) şi subramuri care produc mărfuri finite (confecţii, tricotaje, covoare, încălţăminte, produse de marochinărie etc.) [fig. 15]

Structura industriei uşoare

Fig. 15 Structura ramurală a industriei uşoare

Structura ramurală nu s-a schimbat mult în timp, cu toate că progresul tehnico-ştiinţific a contribuit la apariţia unor subramuri noi, altele şi-au completat varietatea produselor fabricate. În special structura a fost modificată o dată cu dezvoltarea industriei chimice, care a suplinit cererea produselor industriei uşoare cu fibre chimice, o parte a produselor acestei ramuri fiind incluse în statistica internaţională ca produse chimice sau forestiere [2, p. 218].

Industria uşoară şi alimentară reprezintă ansamblul ramurilor orientate predominant spre piaţa de consum.