Geografia urbană– subramură a geografiei umane
- Particularităţile fiecărui oraş(evolutiv, structural, funcţional, etc.);
- Desprinderea geografiei urbane din triunchiul comun al geografiei umane (după 1870);
- Pionieri ai geografiei urbane:
J.G.Kohl, P. Geddes(autorul noţiunii de conurbaţie);
H.Hassinger (metoda izocronelor);
W.W.Olson, G. Chabot,
Jacqueline Beaujeau-Garnier;
Chauncy Harris, H. Bobek, etc.
Bordeaux, la place centrale
Definireaoraºului
- Categorie geograficã ºi social-istoricã
- Multitudine de forme, permanentã evoluþie;
- Funcþionalitatea oraºului
- Oraºul este o aglomerare durabilã de oameni ºi de locuinþe, care ocupã o suprafaþã apreciabilã ºi care este situatã la intersecþia marilor cãi de comunicaþie(F. Ratzel);
- Grupare de oameni ale cãrei mijloace de existenþã normale constau în concentrarea formelor de muncã care nu sunt consacrate agriculturii, ci în primul rând comerþului ºi industriei(F. von Richthofen, 1908)
Criterii de definire a aşezării urbane- Criteriul funcţional -cerut şi în practică (aplicabil în Brazilia, Ecuador, Indonezia, Filipine, Thailanda, Siria, Turcia);- Proporţia activilor în industrie şi servicii (peste 85%, în Rusia);- Prag recomandat de ONU- (Europa -75%) şi (Asia -40% )Alte criterii:a) gradul de compactitateb) dimensiunea umană(nr. de locuitori) -criteriu frecvent aplicat în practica statistică);c) aspectul exterior şi dotările;d) criteriul originii- grad accentuat de dispersie a habitatului cu construcţii dense şi al durabilităţii (Suedia -50-200m între construcţii);- prag inferior al densităţii locuitorilor (Klöpper)5 loc./ha în Franţa, 10 loc./ha în Germania, 25 loc./ha în Marea Britanie);
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
