Cunoașterea și Analiza Geomorfologică a Reliefului Reprezentat pe Hărților Topografice

1. Elemente de cartografie

1.1 Harta. Harta topograficã

Definiþia hãrþii în general: Harta este o reprezentare graficã, convenþionalã,

micºoratã, generalizatã a unor porþiuni sau a întregii suprafeþe terestre curbe, pe o

suprafaþã planã, cu anumite destinaþii ºi reguli matematice de reprezentare, constituite

de proiecþia cartograficã (Bãican, 1988).

Hãrþile pot fi generale sau tematice. Hãrþile generale sunt acele hãrþi care

reprezintã generalizat totalitatea aspectelor suprafeþei terestre (Hengl ºi Evans, 2009).

Hãrþile tematice sunt hãrþi care reprezintã o anumitã tematicã, pe lângã baza

cartograficã generalã.

În categoria hãrþilor topografice intrã acele hãrþi a cãror scarã ºi proiecþie

permit reprezentarea fidelã a suprafeþei terestre (1:25 000 – 1:200 000), cu erori

acceptabile, luând în considerare forma elipsoidalã a suprafeþei terestre .

Planul topografic este o reprezentare micºoratã a unor zone mici ale

suprafeþei terestre, la scãri mari (1:100 - 1:25 000) ºi fãrã a þine cont de forma

elipsoidalã a suprafeþei terestre (Bãican, 1988).

Hengl ºi Evans (2009) vorbesc de topografie ca fiind studiul aspectelor

suprafeþei terestre, fie cã þin de mediul fizic, fie cã þin de cel uman-geografic. În acest

sens harta topograficã ar fi o reprezentare a tuturor aspectelor suprafeþei terestre, întrun

mod cât mai

1.2 Elementele hãrþii topografice

1.2.1 Scara de proporþie

Reprezintã raportul de micºorare constantã a distanþelor grafice de pe harta

topograficã faþã de distanþele reale din teren.

Scara de proporþie se poate exprima:

.. ca raport numeric (1/N) (Fig. 1.1), unde numãrãtorul este unitatea

(1cm), iar numitorul ne spune de câte ori se realizeazã micºorarea

(N = 25 000 spre ex.), fiind exprimat tot în unitãþi (cm);

.. ca echivalenþã distanþã graficã (de pe hartã, d) – distanþã realã (din

teren, D): 1 cm pe hartã = 25000 cm/250 m în teren (pentru scara

1:25 000);

.. ca o construcþie graficã (simplã, Fig. 1.2, sau compusã) care permite

aflarea distanþei reale din teren prin transpunerea acesteia pe

construcþia graficã ºi citirea valorii.

Efectuarea calculelor referitoare la scara de proporþie se face folosind formula:

1 d

N D

= ,

unde N = numitorul scãrii, d = distanþa graficã mãsuratã pe hartã (cm), D =

distanþa efectivã din teren (m).

1.2.2 Canevasul (cadrul), elementele ºi inscripþiile hãrþilor topografice

Canevasul reprezintã totalitatea liniilor de coordonate geografice sau

rectangulare (plane) (Fig. 1.3), care mãrginesc spaþiul hãrþii topografice. Canevasul

hãrþilor topografice este format din cadrul interior, ce delimiteazã spaþiul de conþinut

al planului/hãrþii, cadrul geografic, format din meridianele ºi paralele ce delimiteazã

spaþiul de conþinut al planului/hãrþii ºi cadrul ornamental (Leu ºi colab., 1999).

Cadrul geografic conþine pe lângã coordonatele geografice ale colþurilor ºi delimitarea

minutelor de latitudine ºi longitudine.

Spaþiul de conþinut al hãrþii topografice este acoperit de caroiajul

rectangular, format din linii echidistante ºi perpendiculare, spaþiate la 1 km în cazul

hãrþii topografie scara 1:25 000. Pe spaþiul dintre cadrul interior ºi cel geografic,

caroiajul rectangular este continuat ºi suportã ca notaþie distanþa în km fa.ã de centrul

de coordonate rectangulare al proiecþiei (425 km sau 425000 m).

1.2.3 Nomenclatura hãrþii

Nomenclatura hãrþilor topografice este un element de editare a hãrþii

topografice, constituit de codurile de precizarea poziþiei acesteia în cadrul Globului.

Pentru România, la toate scãrile ºi tipurile de proiecþie se foloseºte nomeclatura care

pleacã de la nomenclatura binarã a foilor hãrþii internaþionale a lumii la scara 1:1 000

000 (Fig. 1.4). Suprafaþa globului terestru se împarte în foi cu extindere de 6°

longitudine ºi 4° latitudine. Foile aflate pe aceeaºi paralelã formeazã serii, notate cu

litere mari latine pornind de la ecuator spre polul nord, iar cele aflate pe acelaºi

meridian formeazã coloane, notate cu cifre arabe de la 1 la 60, pornind de la

meridianul de 180° spre Est. În acest sistem binar de nomeclaturã, teritoriul României

este cuprins în foile K-34, K-35, L-34, L-35, M-34, M-35.

Pornind de la o foaie 1:1 000 000, se face împãrþirea în 4 prin mãrire de câte

douã ori. Astfel L-35 cu scara 1:1 000 000 se împarte în 4 foi notate L-35-A, L-35-B,

L-35-C, L-35-D cu scara 1:500 000.

Pentru obþinerea scãrii 1:200 000 se împarte foaia 1:1 000 000 în 36 de

secþiuni, notate cu cifre latine I-XXXVI: spre ex. L-35-XIII.

Pentru obþinerea scãrii 1:100 000 se împarte foaia 1:1 000 000 în 144 de

secþiuni (12 pe latitudine ºi 12 pe longitudine), notate cu cifre arabe de la 1 la 144.

Fiecare foaie 1:100 000 se împarte în 4 foi 1:50 000 adãungându-se

majusculele A, B, C, D, pornind de la colþul de NE în sensul acelor de ceasornic.

Fiecare foaie 1:50 000 se împarte în 4 foi 1:25 000, adãugându-se minusculele

a, b, c, d, pornind de la colþul de NE în sensul acelor de ceasornic.

Fiecare foaie 1:25 000 se împarte în 4 foi 1:10 000, adâungându-se cifrele

arabe 1, 2, 3, 4, pornind de la colþul de NE în sensul acelor de ceasornic.

Fiecare foaie 1:10 000 se împarte în 4 foi 1:5 000, adâungându-se cifre romane

I, II, III, IV, pornind de la colþul de NE în sensul acelor de ceasornic.