1. Date geospatiale
1.1 Prezentare generala
Datele geografice reprezinta coordonatele unor puncte spatiale si atribute
non-spatiale masurate in anumite momente de timp. Coordonatele punctelor
care definesc pozitiile sunt elemente fundamentale ale datelor geografice si se
mai numesc date de pozitie, date geospatiale sau date de tip G. Pentru o
parcela, de exemplu, intereseaza ca pozitie perimetrul sau limita acesteia,
respectiv un set de puncte legate, de regula, prin segmente de dreapta. Datele
tematice, asupra carora nu accentuam aici, se refera la numele proprietarului,
categoria de folosinta, tipul de sol, tipul de vegetatie etc.
Fig. 1.1 Cele trei dimensiuni ale unui element geografic
In teorie, o singura pozitie sau un punct este o entitate "0-dimensionala":
Plecand de la punct se construiesc apoi liniile (monodimensionale), zonele
(bidimensionale) si entitatile de volum (tridimensionale). Este necesar sa se
defineasca suprafetele de referinta ale planetei Pamant, sistemele de
coordonate, sa se cunoasca tehnologiile si procedurile utilizate pentru a obtine
datele pozitionale, precum si factorii care determina calitatea acestora.
1.2 Argument
Toti cei care proiecteaza sistemele informatice geografice, definesc,
culeg, verifica sau folosesc datele de pozitie trebuie sa fie capabili sa realizeze:
1. Identificarea si definirea suprafetei de referinta, proiectiilor cartografice
utilizate, sistemelor de coordonate, respectiv ale aspectelor cheie privind
calitatea datelor, inclusiv rezolutia si precizia;
2. Justificarea si explicarea procedurilor utilizate de operatori in teren
pentru a produce date de pozitie prin metode geodezice si topografice, inclusiv
prin triangulatie si trilateratie;
3. Determinarea coordonatelor prin metode aerofotogrammetrice;
4. Determinarea cotelor prin nivelment;
5. Explicarea principiilor GPS, a modului de difuzare a semnalelor radio de
pozitionare prin sateliti pentru a determina pozitiile de pe suprafata pamantului;
6. Cunoasterea tipurilor de erori de determinare prin GPS, a marimii
erorilor si a influentei acestor erori asupra calitatii produselor finale;
7. Identificarea metodelor folosite pentru a imbunatati precizia de
pozitionare prin GPS.
1.3 Calitatea datelor geospatiale
Calitatea este o caracteristica ce permite decizia ca un lucru este mai bun
decat altul. In contextul datelor geografice, un standard de calitate reprezinta
gradul in care un set de date este apt pentru utilizare intr-o anumita aplicatie.
Prin indeplinirea standardului datele devin valide sau sunt validate. Standardul
variaza de la o aplicatie la alta. In general, criteriul cheie este marimea erorilor
prezente intr-un set de date si toleranta acceptata, un multiplu al erorii medii
patratice, de fapt eroarea maxima posibila sau toleranta.
Unele erori sunt intotdeauna prezente in toate cele trei componente ale
datelor geografice: coordonate de pozitie, atribute sau date tematice si timp..
1.4 Eroarea de incertitudine
Pozitiile sunt obtinute din masuratori. Toate masuratorile contin erori.
Erorile sunt introduse in fenomenul de masurare a pozitiei de pe suprafata
pamantului. Erorile apar, de asemenea, atunci cand rezulta a doua si a treia
generatie de date derivate, de exemplu la realizarea hartii, apoi la scanarea si
digitizarea vectoriala a hartii (vectorizarea).
In general, exista trei surse de eroare de masurare: datorita operatorului,
datorita mediului in care lucreaza operatorul si datorita instrumentelor de
masurare folosite.
Erorile umane au diverse cauze, cum ar fi alegerea unei tehnologii
improprii, alegerea unui instrument de masurare incorect si a unor documente
improprii pentru culegerea unor date atribut. Documentul nepotrivit devine un
factor atunci cand fenomenul care este masurat nu este direct observabil (cum ar
fi un areal acvifer) sau are limite ambigui (de exemplu pentru o unitate de sol de
acelasi tip).
Si caracteristicile de mediu, cum ar fi variatiile de temperatura, de
gravitatie si de declinatie magnetica, duc la erori de masurare.
Erorile instrumentelor pleaca de la faptul ca spatiul este continuu. Nu exista nicio
limita la cat de precis poate fi specificata o pozitie. Masuratorile pot avea o
anumita precizie, indiferent de instrument, existand intotdeauna o limita minima
de detectare a unei diferente. Aceasta limita se numeste rezolutie.
Figura de mai jos arata aceeasi pozitie, masurata cu ajutorul a doua
instrumente. Cele doua modele de retea reprezinta cele mai mici obiecte care
pot fi detectate de instrumente. Modelul din stanga reprezinta un instrument de
mai mare rezolutie.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.