Transportul și distribuția energiei electrice

Trasportul petrolului

Transportul energiei poate avea efecte locale de poluare. Mările şi oceanele sunt afectate de petrolul care se revarsă în urma diverselor accidente. Astăzi hidrocarburile reprezintă principalii poluanţi ai bazinelor acvatice mari.Hidrocarburile sunt rezistente la acţiunea bacterilor, deaceea persistă timp îndelungat în regiunile infectate. Alt pericol este că petrolul, având o densitate mai mica decât a apei, formează la suprafaţa apei o peliculă, care împiedică difuzarea oxigenului în apă. Ca rezultat apar probleme la asimilarea clorofiliană şi respiraţia organismelor, fapt care îngreunează fotosinteza fitoplanctonului, care produce circa 70% din oxigenul atmosferic. Algele şi planctonul, care reprezintă alimentul de bază în ecositemele marine, încetează să prolifereze. Deversările în urma transportării ţiţeiului şi accidentelor în ecosistemele marine se estimează la peste 12 milioane de tone. Astăzi peste 85% din petrolul exploatat pe glob se transportă cu ajutorul tancurilor petroliere uriaşe unele având peste 320 m lungime şi o capacitate de peste 2 milioane brarili. Exemple de mari accidente sunt:

– eşuarea petrolierului "Amoco Cadiz" în 1978, coastele franceze din Bretagne a determinat deversarea a 230.000 tone de petrol în mare, fiind afectată fauna şi flora din regiune pe suprafe?e de sute de kilometrii patraţi în lungul coastelor;

– un alt accident grav s-a înregistrat în Golful Prinţul William din Alaska, unde eşuarea petrolierului "Exon Valdez", in 1989, a determinat deversarea în apele oceanului a 38000 tone petrol, care au afectat grav ecosistemele marine pe o suprafaţă de 1500 km.p.. Cheltuielile legate de îndepartarea poluării suportate de Compania Exon, proprietara va sului, au fost de 2,5 miliarde dolari

Energia eoliana(vantului)

Vântului este rezultatul activităţii energetice a soarelui şi se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeţei Pământului. Mişcarea maselor de aer se formează datorită temperaturilor diferite a două puncte de pe glob, având direcţia de la punctul cald spre cel rece. Fiecare oră pământul primeşte 1014 kWh de energie solară. Circa 1-2% din energia solară se transformă în energie eoliană. Acest indiciu întrece de 5-10 ori cantitatea energiei transformată în biomasă de către toate plantele Pământului.

Omenirea utilizează energia eoliană pe parcursul a câtorva milenii. Vântul impunea să lucreze morile de vânt, mişca corăbiile cu pânze. Energia cinetică a vântului a fost şi este accesibilă practic în toate părţile pământului. Este atractivă şi din punct de vedere ecologic - nu produce emisii în atmosferă, nu formează deşeuri radioactive.

Ca sursă energetică primară vântul nu costă nimic. De asemenea această poate fi utilizată decentralizat - este o alternativă bună pentru localităţile mici aflate departe de sursele tradiţionale.

Multe rauri au un flux de apa destul de eficient si continuu pentru a actiona turbine si a genera electricitate. Vantul, valurile si mareele contin si ele energie, dar valorificarea ei este mai greoaie.