Teoria Elasticitatii

Mecanica: Studiza miscarea sau echilibrul corpurilor sub actiunea fortelor executate asupra lor.

Elasticitatea: Propietatea unui corp de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unor forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea fortelor exterioare care l-au deformat.

Structura: Mod de organizare interna , de alcatuire a unui corp sau a unui sistem; mod de asociere a componentilor unui corp sau a unui intreg organizat, caracterizat prin forma si dimensiunile ficarui element component, cum si prin aranjarea lor, unul fata de altul.

Scurt istoric:

- 1675: Robert Hooke;

- 1807: Thomas Yung: modulul de elasticitate;

- 1828: Cauchy: formularea tensiunilor generalizate;

- 1887: Voigt: element de volum reprezentativ;

- 1909: Cosserat: deformarea unui corp este descrisa de doi vectori independenti (deplasare si rotatie).

Mediul se compune din elemente materiale cu sase grade de libertate.

Obiectul teoriei elasticitatii: Determinarea starii de tensiune si deformatii, determinarea deplasarilor in anumite puncte in interiorul corpurilor considerate ideal elastice indiferent de forma si de natura din care sunt alcatuite corpurile, dar aflate in stare de echilibru static sau dinamic, sub actiunea unor incercari cunoscute.