Partea I - Modele, componente şi mecanisme specifice comunicaţiilor în sistemele de conducere
Capitolul 1
Comunicaţii de date în structurile moderne de conducere
automată
Tehnologia informaţiei (IT – Information technology) - domeniul cu cea
mai rapidă creştere şi cel mai puternic impact asupra tuturor celorlalte
tehnologii cunoscute, fiind de aceea considerată ca având rolul determinant în
tranziţia către o nouă eră - postindustrială.
Principalii factori care au favorizat creşterea şi au stimulat dezvoltarea acestui
domeniu sunt progresele înregistrate în domeniile:
- Microelectronicii;
- Comunicaţiilor.Cap.1. Comunicaţii de date în structurile moderne de conducere automată
Tehnologia informaţiei a determinat deja schimbarea ierarhiilor, a structurilor
şi a fluxurilor informaţionale în domeniul biroticii şi are un impact din ce în ce
mai mare asupra automaticii, acoperind acum toate sectoarele, de la industriile
prelucrătoare şi manufacturiere, până la bunurile de larg consum şi
automatizarea clădirilor.
În prezent, performanţele sistemelor de conducere moderne nu mai sunt
determinate doar de controlerele şi dispozitivele de automatizare folosite, ci şi
de mediul în care acestea funcţionează:
- vizualizarea;
- monitorizarea;
- operarea instalaţiilor conduse;
- existenţa unui sistem de comunicaţii performant.
Capacitatea dispozitivelor de a schimba informaţii prin intermediul unor căi de
comunicaţie continue şi transparente a devenit deja o componentă
indispensabilă în structura sistemelor de conducere moderne.Partea I - Modele, componente şi mecanisme specifice comunicaţiilor în sistemele de conducere
1.1. Modelul comunicaţiilor la nivelul întreprinderii
Conceptul de conducere distribuită, despre care se afirmă de obicei că s-a
dezvoltat în anii 1930, are de fapt origini cu mult anterioare acestei perioade.
În fabricile din secolul al 19-lea erau utilizate diverse sisteme de comandă
discrete, controlere mecanice, regulatoare de turaţie pentru motoare etc. Toate
aceste sisteme de conducere nu erau interconectate şi erau “distribuite”
geografic, amplasate în diverse puncte de lucru din cadrul fabricii.
Mai mulţi operatori circulau între punctele de lucru, supraveghind atent
sistemele de conducere ale instalaţiilor şi efectuînd corecţiile necesare. Integrarea
tuturor sistemelor într-o reţea la nivelul întregii fabrici necesita o comunicare –
adeseori verbală – între aceşti tehnicieni itineranţi.
Însă, pe măsură ce dimensiunile fabricilor au crescut şi procesele din punctele
de lucru au devenit tot mai complexe, sistemele de conducere izolate – chiar şi
asistate de o armată de tehnicieni – nu au mai reuşit să menţină o funcţionare
eficientă a fabricii în ansamblu.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
