Radiația gamma

Radiaţia gama (raza gama) se prezintă sub formă de unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul unui atom. Poate traversa complet corpul uman, putând fi oprite doar de un perete de beton sau de o placă de plumb groasă de 15 cm. Radiaţia gama este oprită de: apă, beton şi, în special, de materiale dense, cum ar fi uraniul şi plumbul, care sunt folosite ca protecţie împotriva expunerii la acest tip de radiaţie.

Radiatia gamma este o unda electromagnetica similara cu lumina obisnuita, ceea ce difera este lungimea de unda (energia). Lumina solara consta intr-un amestec de radiatie electromagnetica la diferite lungimi de unda de la IR indepartat trecand prin vizibil si ultraviolet. O radiatie gamma este mult mai scurta decat radiatia UV (de aceea are o energie mult mai mare). Radiatiile gamma sunt produse de asemenea prin dezintegrarea unor materiale radioactive cum ar fi cobalt-60 si cesiu-137. O radiatie emisa de atomul de cobalt-60 poate penetra corpul uman si ca urmare a fost folosita pe scara foarte larga in tratatrea cancerului.

Efectul fotoelectric are loc la întâlnirea unui foton cu un electron aflat în învelişul electronical unui atom. Fotonul cedează întreaga sa energie electronului, smulgându-l din atom dacă energiade legătură este inferioară energiei cedate de fotonul incident, diferenţa de energie fiind preluată deelectron sub forma de energie cinetică. Probabilitatea procesului este cu atât mai mare cu cât energia fotonului este mai apropiată de energia de legatură a electronului şi creşte cu numărul de ordine al absorbantului.

Efectul Compton sau împrăştierea Compton reprezintă scăderea energiei(şi creşterea lungimii de unda) a unui foton de raze X sau gamma, la înteracţiunea acestuia cu materia. Există şi împrăştierea Compton inversă, unde fotonului îi creşte energia (scăzându-i lungimea de undă) la interacţiunea cu materia. Cantitatea cu care se măreşte lungimea de undă se numeşte deplasare Compton.