Propagarea Undelor Ionosferice

- Prin ionosfera se intelege acel domeniu ionizat al atmosferei care se afla la inaltimi mai mari de 60 km fata de suprafata Pamantului.

- Fenomenul de ionizare consta in eliberarea unuia sau (mai rar) a mai multor electroni din patura exterioara a atomului. Ca urmare, echilibrul electric se strica si atomul capata una sau mai multe sarcini elementare, devenind ioni pozitivi.

- Extragerea unui electron din patura exterioara a atomului se face prin consum energetic, efectuandu-se un lucru mecanic, numit lucru mecanic de ionizare (W) sau lucru mecanic de iesire.

- Metodele de ionizare cunoscute sunt fotoionizarea si ionizarea prin soc.

- Fotoionizarea se produce cand cuanta de energie a radiatiei care actioneaza asupra gazului h? > W, iar ionizarea prin soc se face prin ciocnirea electronului cu o particula, care poseda o cantitate suficienta de energie cinetica.

- La suprafata Pamantului sosesc numai acele raze ultraviolete a caror lungime de unda depaseste 2900 A. Razele ultraviolete, mai scurte, sunt in intregime absorbite in straturile superioare ale atmosferei. Puterea lor este consumata pentru ionizare, pentru disociere si pentru formarea stratului de ozon.

- Prin soc, ionizarea atmosferei poate fi produsa numai de acele particule, cu masa egala cu masa electronului, a caror viteza depaseste 2100 km/s.

- Principala sursa de ionizare este Soarele.

- Alte surse de ionizare sunt: stelele, meteoritii, razele cosmice si praful cosmic.

- Informatiile obtinute cu statiile ionosferice de sondaj vertical indica prezenta a patru straturi ionizate distincte. Aceste straturi au primit denumirea de stratul D, E ,F1 si F2, in ordinea inaltimilor la care se gasesc.

- Ziua se disting patru domenii: D (60-90 Km); E (100-140Km), F1 (180-240km), F2 (230-400 Km). Noaptea straturile D si F1 dispar, iar concentratia electronica a straturilor E si F2 se micsoreaza intr-o oarecare masura. Stratul F1 apare numai in lunile de vara, la amiaza

- Straturile D, E si F1 sunt straturi foarte stabile, adica variatia concentratiei electronice si a inaltimii la care apare maximul de ionizare, se repeta de la o zi la alta. In stratul F2 apar foarte des perturbatii ionosferice.

6.2. Propagarea undelor ionosferice

- 6.2.1. Propagarea undelor foarte lungi si lungi

-

- Se numesc unde foarte lungi (UFL), undele care au lungimea de unda mai mare de 104 m, adica frecventa mai mica de 30 KHz.

- Se numesc unde lungi (UL), undele care au lungimea de unda cuprinsa in gama 103 , 104 m, adica frecventa in gama 30 , 300 KHz.

- Undele din aceste game se propaga sub forme de unde spatiale, ca urmare a reflexiilor succesive care au loc intre suprafata Pamantului si limita inferioara a stratului D in timpul zilei si a stratului E noaptea. Reflectandu-se in straturile stabile E si D, UL si UFL sunt caracterizate prin constanta conditiilor de propagare. Aceasta se