Proprietatea fundamentală a corpurilor, sarcina electrică se manifestă sub două aspecte, care au fost denumite sarcină pozitivă şi sarcină negativă. Particulele încărcate electric pot purta fie sarcină pozitivă, fie negativă, dar în ambele cazuri variaţia numerică a sarcinii poate fi doar un multiplu întreg al cantităţii |e| = 1,60121896(46) 10-19 C, numită sarcină electrică elementară. Unitatea de măsură a sarcinii electrice este coulombul (C), care este o unitate fundamentală în SI.
Electronul este purtătorul material al sarcinii elementare negative. El are masa, determinată experimental, m = 9,1.10 -31 kg.
Protonul este purtătorul material al sarcinii elementare pozitive. Experienţa a arătat că sarcina protonului nu este distribuită uniform în proton, ci ca şi cum el ar fi format din două particule: una cu sarcina 2e/3 şi alta cu e/3. Aceste particule ipotetice au fost numite quarci, dar nu au fost puse în evidenţă experimental.
Particulele încărcate vor ocupa întotdeauna un domeniu dat cu o anumită distribuţie care poate fi de la caz la caz volumică, superficială sau liniară.
Pentru a caracteriza aceste distribuţii se introduce noţiunea de densitate liniară care va putea fi volumică, superficială sau liniară.
Pentru o sarcină de un anumit semn se definesc densităţile de mai sus astfel:
Dacă particulele încărcate se găsesc în echilibru pe un corp, spunem că acel corp este încărcat electrostatic
Între corpurile încărcate cu electricitate se manifestă forţe de interacţiune.
Legea care descrie interacţiunea a fost stabilită experimental de către Coulomb în anul 1785 prin măsurători directe ale forţelor de interacţiune între corpuri încărcate electrostatic, corpuri ale căror dimensiuni sunt mult mai mici ca distanţele dintre ele (corpuri considerate punctiforme).
Astfel, dacă sarcinile q1 şi q2 sunt plasate în vid la distanţa r12 una de alta
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.