Stiintele (si in particular stiintele naturii) fac adesea apel la modele, pentru studierea obiectelor, fenomenelor sau proceselor
Modelarea poate fi:
Analitica (ipoteze simplificatoare sisteme de ecuatii diferentiale + conditii initiale si la limita solutia cautata) necesitatea cunoasterii obiectului supus modelarii;
In cazul modelelor analitice, verificarea experimentala a modelului este importanta, dar nu este obligatorie.
Experimentala (empirica) (rezultate experimentale analiza si prelucrarea datelor legatura intrari – iesiri, cel mai adesea sub forma polinomiala) nu exista obligativitatea cunoasterii obiectului supus modelarii, insa modelul gasit este dificil de extrapolat ;
In cazul modelelor empirice, verificarea experimentala a modelului este obligatorie.
Sistemele tehnologice moderne sunt (de regula):
Complexe (numar mare de variabile, de natura diferita);
Difuze (interactiuni numeroase si adesea semnificative);
Slab organizate (functionare stohastica, determinata de prezenta atat a unor componente cu caracter determinist, cat si aleator; realizarea obiectivelor se face cu o certitudine limitata)
In aceste conditii, posibilitatile de a releva comportamentul sistemelor tehnologice cu ajutorul unui model global este adesea irealizabila (sau prea lunga) si modelarea experimentala este cea mai eficienta.
Experimentul reprezinta o interventie controlata in evolutia unui sistem, avand ca finalitate :
Sa se ia cunostinta de starea in care se gaseste sistemul (experiment pasiv);
Sa se deplaseze sistemul catre zone cu performante superioare optimizare (experiment activ).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
