Trezorerie publică

Executia partii de cheltuieli a bugetelor publice presupune utilizarea resurselor constituite in prealabil in vederea asigurarii indeplinirii functiilor si sarcinilor publice. Principalul consumator al acestor fonduri publice este sectorul public prin institutiile sale.

Institutiile publice - categorie in care se includ Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul, ministerele, autoritatea judecatoreasca si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale - isi asigura resursele banesti necesare finantarii cheltuielilor privind intretinerea si functionarea lor, in cea mai mare masura, pe seama bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor locale. In acest context, acesti consumatori de fonduri publice au obligatia ca toate operatiunile de plati si incasari sa le efectueze numai prin Trezoreria Statului, a carei activitate se desfasoara sub garantia statului.

Conducatorii institutiilor publice centrale si locale, in functie de drepturile conferite prin lege in legatura cu aprobarea, repartizarea si utilizarea fondurilor de la buget, poarta denumirea de ordonatori de credite.

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste ordonatorul de credite ca fiind: ,,conducator al unei institutii bugetare, centrale sau locale, care are dreptul sa dispuna de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri si cheltuieli al institutiei". Aproximativ aceleasi drepturi si obligatii, reiesite din definitia data ordonatorului de credite de Dictionarul Explicativ, rezulta si din materialele de specialitate si regle?mentarile romanesti in domeniu. Astfel, Legea finantelor publice nr. 500, la art. 20 alin. (2), precizeaza ca ,,ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome", iar la alin. (4) ,,conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite, dupa caz". In cazul administratiei publice locale, Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind finantele publice locale nr. 45/2003 stabileste faptul ca ,,ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari si ordonatori tertiari", ,,ordonatori principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale", iar ,,conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica, carora li se aloca fonduri din bugetele locale sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz".

Potrivit reglementarilor romanesti amintite mai sus, institutiile publice se impart in institutii ierarhic superioare, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite, si institutii subordonate, denumite ordonatori secundari sau tertiari de credite. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt deci ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz. Ordonatorii principali de credite primesc resursele de finantare direct de la buget, pentru nevoile lor proprii, precum si pentru cele ale institutiilor subordonate pe care, apoi, le repartizeaza acestora. Ordonatorii secundari de credite se gasesc in raport de subordonare fata de ordonatorii principali de credite si in raport ierarhic superior fata de cei tertiari de credite. Acesti ordonatori nu au relatie directa cu bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat sau bugetul local, dar din creditele primite de la ordonatorii principali repartizeaza o parte si ordonatorilor tertiari de credite.

Potrivit legislatiei romanesti, ordonatorii de credite, printre altele, raspund de ,,a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, realizarea veniturilor, integritatea bunurilor incredintate, organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare etc.

Legea finantelor publice nr. 500 din 2002, la care ne-am mai referit, la art. 36, prevede urmatoarele atributii ordonatorilor de credite: ,,utilizarea creditelor bugetare; realizarea veniturilor; folosirea cu eficienta si eficacitate a sumelor primite de la buget (de stat, al asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale); integritatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduc; organizarea si tinerea la zi a contabilitatii".

Institutiile publice centrale si locale sunt finantate de la buget, din fonduri cu afectatie speciala sau din mijloace extrabugetare, pe baza bugetelor de venituri si cheltuieli sau numai a bugetelor de cheltuieli, intocmite si aprobate in fiecare an potrivit normelor legale in vigoare.

Ca sistem de finantare, institutiile publice centrale si locale se supun urmatoarelor reguli:

a) integral din resurse bugetare, situatie in care veniturile pe care le realizeaza le varsa integral la bugetul din care sunt finantate;

b) din resurse extrabugetare si in completare din resurse bugetare. in aceasta situatie, de regula, veniturile proprii clin resurse extrabugetare nefolosite pana la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul in limita subventiilor primite;

c) integral din resurse extrabugetare (fonduri proprii), situatie in care resursele financiare nefolosite pana la sfarsitul anului se reporteaza pentru anul urmator.

d) pe langa resursele financiare prevazute la literele a), b) si c), institutiile publice centrale si locale mai pot beneficia de imprumuturi externe si interne, fonduri externe nerambursabile, donatii si sponsorizari.

Din punct de vedere conceptual, creditul bugetar reprezinta limita maxima pana la care se poate efectua o plata de casa. Dictionarul Enciclopedic Roman defineste creditele bugetare ca fiind ,,suma-limita, aprobata prin bugetul de stat, pana la care se poate efectua o anumita categorie de cheltuieli din buget". Legea finantelor publice, la care ne-am mai referit, la art. 2, alin. (16) il defineste ca fiind ,,suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordona si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni", iar Ordonanta de urgenta privind finantele publice locale nr. 45 din 2003 la art. 2, alin. (19) defineste creditul bugetar aproximativ in acelasi sens.