Relații monetar internaționale

Cursul nr.1 - 22.11.2009 (3 ore)

Capitolul I – Riscurile in tranzacţiile comerciale internaţional

1.1 Definirea şi clasificarea riscurilor

Mediul de afaceri internaţional este influenţat de o serie de factor şi condiţii a căror apariţie manifestare şi evoluţie sunt greu de prognozat cu exactitate. De aceea, tranzacţiile economice internaţionale se desfăşoară în condiţii de risc şi incertitudine.

Riscul economic este o alternativă de finalizare a unei afaceri (cealaltă fiind şansa). Riscul generează rezultate nefavorabile (pierderi, cheltuieli suplimentare) pe când şansa generează rezultate favorabile (profituri).

Riscul trebuie mai întâi cunoscut, apoi evaluat, după care se stabilesc masuri adecvate de prevenire şi corecţie.

Riscurile se pot clasifica după mai multe criterii astfel:

- după natura lor exista:

- riscuri economice (fluctuaţii care au loc în economie, nerespectarea obligaţiunilor contractuale);

- riscuri de alta natura (riscul de război, de schimbare a regimului politic, riscul unor calamităţi naturale);

- după cauzele care determina producerea lor exista:

- riscuri naturale (determină distrugerea totală sau parţială a mărfurilor),

- riscuri politice (riscul schimbării formei de guvernământ, lovituri de stat etc.),

- riscuri administrative (riscul schimbării reglementărilor de comerţ exterior, a competenţelor şi structurilor organizatorice ale aparatului central de comerţ exterior etc.);

- riscuri de management(riscul conducerii defectuoase a proceselor de producţie, a activităţilor de prospectare a pieţei, a activităţii aparatului propriu de comerţ exterior, riscul degradării relaţiilor firmei cu intermediarii etc.);

- riscuri contractuale (riscul privind negocierea neadecvată a clauzelor şi condiţiilor contractuale, sau nerespectarea clauzelor şi condiţiilor acceptate în contract etc.);

- riscul de preţ (riscul modificării preţului, la elementele care compun produsul care este obiect al contractului, sau la produsul final, pe piaţa internă sau internaţională, între momentul contractării şi cel al plăţii);

- riscuri valutare (riscul fluctuaţiilor în sens nefavorabil a cursurilor valutare, a valorilor negociate la bursă, a nivelului dobânzilor, a ratei inflaţiei, sau nesiguranţa în valorificarea capitalului investit etc.);

- după locul unde se produc există:

- riscuri interne

- riscuri internaţionale (conflicte armate sau comerciale, stări de tensiune, mari fluctuaţii ale preţurilor pe piaţa internaţională sau a cursurilor valutare).

Riscul comercial reprezintă posibilitatea ca un eveniment viitor şi probabil să provoace consecinţe patrimoniale negative părţilor dintr-un contract comercial internaţional, partea prejudiciata neputând trage la răspundere debitorul.

Riscurile comerciale pot fi:

- riscul privind bonitatea partenerilor (poate fi atenuat prin verificarea, înaintea încheierii contractului, pe multiple căi, a bonităţii partenerului de afaceri);

- riscul privind negocierea care nu este urmata de contractare (poate fi evitat atât pe cale contractuală, cât şi extra-contractuală, prin diminuarea costurilor aferente proiectelor complexe de oferte, obţinerea de garanţii privind refuzul de încheiere a contractului după adjudecarea ofertelor de executare de obiective industriale);

- riscul de scumpire a materiilor prime, materialelor, manoperei, etc. (poate fi atenuat prin înscrierea în contract a unor clauze împotriva riscului de preţ);

- riscul privind fluctuaţiile valutare (poate fi contracarat atât prin clauze contractuale, cât şi prin operaţiuni pe piaţa valutară);

- riscul privind neplata sau întârzierea plaţii (se poate evita prin scrisoarea de garanţie bancară, cambie (acceptată şi avalizată), ipotecă, sau rezervarea dreptului de proprietate );

- riscul privind întârzierea livrării sau neexecutarea acesteia (poate fi diminuat prin înscrierea în contract a clauzei de stabilire a unor penalităţi adecvate, executare coactivă).

1.2. Metode contractuale de protecţie împotriva riscului valutar

Unul dintre riscurile cu cea mai mare frecventa şi cu cele mai grave consecinţa asupra pzrţilor este riscul valutar.

Riscul valutar reprezintă posibilitatea apariţiei unei pierderi în cadrul unei tranzacţii economice sau financiare ca urmare a modificării cursului (depreciere sau apreciere) valutei în care se face plata/încasarea, între momentul încheierii contractului t0 şi cel al scadentei (al plăţii) t1. Intre semnarea contractului şi scadenţă exista de obicei un interval de timp datorită mai multor factori: transport, producţie, circulaţia documentelor intre băncile celor 2 părţi şi alţi factori legaţi de mecanismul plătii.

Pentru exportator (creditor) riscul valutar apare atunci când, la data încasării sumei (t1) valuta la care s-a efectuat plata are o putere de cumpărare mai mică, s-a depreciat, decât în momentul încheierii contractului (t0) , adică s-a depreciat.

Pentru importator (debitor), riscul valutar apare atunci când, la data plăţii (t1), valuta în care s-a efectuat tranzacţia are o putere de cumpărare mai mare, adică s-a apreciat faţă de momentul încheierii contractului (t0) .

Tehnicile contractuale de prevenire şi diminuare a riscului valutar sunt reprezentate de acele procedee pe care partenerii de afaceri le pot iniţia şi desfăşura numai în condiţii de consens respectiv în condiţiile în care ele sunt acceptate atât de cumpărător cât şi de vânzător.

Principalele tehnici contractuale de protecţie împotriva riscului valutar sunt:

- alegerea celei mai bune variante pentru efectuarea plăţii;

- anticiparea sau întârzierea efectuării plăţii prin introducerea unei marje asiguratorii şi fixarea corespunzătoare a scadentei;

- realizarea unei strategii financiare şi valutare la nivelul firmei pentru corelarea încasărilor cu plăţile în aceeaşi valută;

- desfăşurarea corectă şi operativă a contractului comercial:

- folosirea unor clauze valutare adecvate.

Se poate alege o monedă cât mai stabilă sau o monedă care să favorizeze firma în funcţie de poziţia pe care se află astfel: dacă firma este exportator (vânzător) alege o monedă cu tendinţă de apreciere, iar dacă firma este importator (cumpărător) atunci alege o monedă cu tendinţa de depreciere.

Clauza valutara presupune legarea valutei în care se efectuează plata, numită valuta contractului de una sau mai multe valute cu un curs mai stabil sau de o monedă internaţională.

Clauza valutara simpla

Aceasta clauză presupune legarea monedei contractului de o singură valută numită valută etalon sau valută de referinţă. Părţile semnatare vor stabili: instituţia financiară ale cărei cursuri valutare le folosesc pentru cuantificarea variaţiei cursului monedei plăţii; instituţia de supraveghere (arbitraj) care va recalcula suma de plată; moneda plăţii şi moneda etalon; limita de risc asumată adică variaţia maximă a cursului valutei plăţii faţă de valuta etalon până la care nu se recalculează suma negociată.