Relații monetar-financiare internaționale

INTRODUCERE

IN RELATIILE MONETAR-FINANCIARE ALE SECTOARELOR PUBLIC SI PRIVAT

1.1. Relaţiile monetar – financiare ale sectoarelor public şi privat

1.2. Sistemul monetar-financiar internaţional SMI

1.1.Relaţiile monetar – financiare ale sectoarelor public şi privat

Între ţările lumii se stabilesc numeroase relaţii:

- politice

- economice – din economia reală, cu contrapartida financiară

- socio – culturale, ş.a.

Relaţiile economice reprezintã suma tranzacţiilor internaţionale, care cuprind circulaţia mărfurilor şi serviciilor şi contrapartida financiară a acestora, precum şi relaţiile pur financiare. Astfel, există trei tipuri de operaţiuni între parteneri din ţări diferite1:

- schimburi de mărfuri - operaţii comerciale;

- schimburi de servicii – operaţiuni necomerciale (aşa numitul comerţ cu invizibile);

- schimburi de capital – operaţii financiare.

Schimburile de mãrfuri şi servicii formează comerţul exterior al unei ţări, înţelegând exportul bunuri de folosinţã curentã, îndelungatã etc. şi serviciile.

In sfera schimburilor de servicii intră:

-prestaţiile de servicii legate de schimbul de mărfuri.

- serviciile propriu-zise (poştă, telefon, transport, turism, ş.a.)

- servicii financiare (transferuri de capitaluri, de dobânzi, plasamente financiare pe terţe pieţe, etc).

In sfera schimburilor financiare intră:

- creditele acordate sau primite de/de la organismele financiare internaţionale sau guverne străine pentru:

- dezvoltare

- acoperire de deficit (datorie publică)

- echilibrare balanţă de plăţi.

- Investiţiile directe (financiare sau cumpărarea în întregime sau în parte a unor unităţi economice autohtone de către un partener străin);

- Investiţiile de portofoliu (cumpărarea de către persoane fizice sau juridice de titluri de proprietate sau de credit emise de unităţi economice autohtone pe piaţa de capital);

- Mişcările de capitaluri străine pe terţe pieţe în scopuri speculative (migrează unde este dobânda mai convenabilă)sunt operaţiuni pe termen scurt

- Credite bancare pe termen scurt, de obicei pentru finanţarea comerţului exterior

1.1.1. Evouţia istorică propriu-zisă şi principii de funcţionare ale relaţiilor financiar-monetare internaţionale

În anul 1944, în vederea refacerii economiilor afectate de al doilea rãzboi mondial, a fost organizatã la Bretton Woods Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională, în cadrul cãreia statele participante au hotărât crearea sistemului monetar internaţional (SMI), bazat pe:

- Un cadru instituţional internaţional. Cadrul instituţional creat în urma Conferinţei de la Bretton Wodds cuprinde:

- instituţii financiare din vocaţie internaţională (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondialã şi afiliatele acesteia) sau regională (Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeanã pentru Investiţii etc.)

- instituţiile financiare ale ţărilor participante ş.a.

Principii de funcţionare acceptate de toate statele participante. Principiile de funcţionare au vizat:

- alegerea unui etalon monetar (monedă de referinţă);

- crearea de rezerve oficiale la nivelul Sistemului Monetar Internaţional (SMI) şi în fiecare ţară, dacă aceasta accepta sã constituie astfel de rezerve, pentru a asigura lichiditatea internaţională;

- echilibrarea balanţei de plăţi externe;

- menţinerea stabilităţii cursurilor de schimb ale monedelor naţionale.

Moneda etalon Etalonul ales, respectiv moneda de rezervă şi de plată stabilitã iniţial a fost dolarul american (USD).

- USD era convertibil în aur (considerat marfă);

- Convertibilitatea USD în aur se baza pe rezervele de aur ale Statelor Unite, deţinute de banca centralã (FED);

- Raportul aur/USD era fixat la 351/uncie (28,3gr);

- Ţările care aveau USD le puteau converti în aur la această paritate fixă.

Stabilitatea cursului valutar Stabilitatea cursului valutar era consideratã o condiţie de bază pentru cooperarea monetară internaţională.

Fiecare ţară membră FMI a fost obligată să fixeze paritatea monedei naţionale faţă de aur, iniţial (de fapt faţă de USD), cu posibilitatea de a oscila în interiorul unei marje de 1%.

Crearea rezervelor monetare oficiale

Ţările membre FMI, prin autorităţile centrale monetare (la noi BNR) trebuiau să-şi constituie rezervele monetare formate din:

- aur

- valută (USD), alături de titluri emise pe pieţele financiar-monetare naţionale pentru a asigura:

- posibilitatea convertirii sumelor solicitate (plata importurilor etc.);

- stabilitatea cursului de schimb al monedei naţionale.

Echilibrarea balanţei de plăţi Echilibrarea balanţei de plăţi

Ţările membre FMI trebuie să supravegheze şi să menţină echilibrul balanţei de plăţi.

Cu acordul FMI, ţările membre pot devaloriza moneda naţională pentru a păstra echilibrul balanţei de plăţi.

Evoluţia istoricã a principiilor de funcţionare a Sistemului Monetar Internaţional Evoluţia istoricã a principiilor de funcţionare a Sistemului Monetar Internaţional cuprinde câteva etape mai importante:

- În timp, rezervele de aur ale USA au scăzut, deoarece ţãrile car acumulau din relaţiile externe, în special comerciale, dolari SUA au solicitat convertirea acestoar în aur. Astfel, acoperirea în aur a USD s-a deteriorat atât de mult încât în 1971 s-a sistat convertibilitatea în aur USD.

În consecinţã, piaţa aurului prezenta douã segmente:

- piaţa oficială la 35 USD/uncia de aur;

- piaţa liberă, pe care moneda nord-americanã se vindea cu un preţ mult mai mic, ceea ce a determinat renunţarea la convertibilitatea în aur a USD.

Astfel, în anul 1971 s-a acceptat oficial prima devalorizare a USD la 38 USD/unci de aur.

Doi ani mai târziu, în anul 1973 s-a produs doua devalorizare a USD, la 42,22 USD/unci de aur.

În perioada 1973 - 1974, Statele Unite înregistrează deficite mari şi persistente ale balanţei de plăţi, în timp ce alte ţări acumuleazã excedente mari de dolari americani, ceea ce conduce la conflicte comerciale, financiare şi monetare.

Pe acest fond, se renunţă la regimul valutar de cursuri fixe şi se trece la cursuri flotante, renunţându-se la principiul de bazã privind cursul de schimb fix.

1.2. Sistemul monetar-financiar internaţional (SMI)

Componenţa SMI SMI este format din:

- organisme financiare internaţionale:FMI,BM şi afiliatele

- banci de dezvoltare regionale (zonale):BERD, BEI, Banca Asiei, etc.

- băncile centrale ale ţărilor participante la SMI

- Banca Reglementelor Internaţionale (BRI). Banca Reglementelor Internaţionale a fost Infiinţată în 1930 şi are rolul de bancã a băncilor centrale.

- Fondul Monetar Internaţional (FMI). Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat prin Acordul de la Bretton Woods şi funcţionează începând din 1947. Capitalul FMI este format din suma vărsămintelor ţărilor membre. Fondul Monetar Internaţional acţioneazã ca manager al Sistemului Monetar Internaţional, favorizând:

- comerţul exterior

- investiţiile străine

- echilibrarea balanţei de plăţi

- Banca Mondialã (BM) este un grup de societãţi financiare, care are ca principal scop sprijinirea investiţiilor în statele afiliate şi care cuprinde:

- Banca Internaţionalã pt Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)

- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare), sprijinã pentru progres tehnic în ţările slab dezvoltate (AID);

- Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), ce urmãreşte sprijinirea investiţiilor în sectorul privat;

- Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (MIGA), care încurajează investiţiile străine directe în ţările în curs de dezvoltare.

O ţară trebuie să fie membră FMI şi apoi poate să adere la Banca Mondialã.

- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), creatã în anul 1991, are ca principale obiective acordarea de credite, realizarea de investiţii directe, acordarea de garanţii pentru ţările din Europa Centrală şi de Est şi din fosta URSS;

- Banca Europeanã de Investiţii (BEI), creatã în anul 1958, prin Tratatul de la Roma (CEE), cu scopul stimulãrii investiţiilor statelor membre ale Comunitãţii Economice Europene, prin acordare de credite, garanţii în special în ţările aderente, dar şi în cele candidate sau în ţări în curs de dezvoltare;

- Banca Centrală Europeană (BCE), prima bancă centralã a sistemului monetar european, a fost creatã în anul 1998, având ca principal obiectiv supravegherea piaţei monetare comune.

documentul trateaza relatiile monetar financiare internationale in sens larg, contine abordarea teoretica cat si probleme rezolvate.