Conceptul de protecţie socială a fost prima oară introdus de către John K. Galbraith şi defineşte politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populaţiei, prin măsuri ce urmăresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El consideră ca fiind cea mai urgentă măsură “prevederea dreptului celor care nu-şi pot găsi un loc de muncă de a avea un venit garantat sau alternativ.”
În prezent acţiunile de protecţie socială vizează mai multe domenii în care sunt necesare eforturi colective,respectiv: sănătatea, instruirea şi educaţia, cultura, condiţiile de odihnă şi recreere, mediul social-politic, intr-un cuvânt, condiţiile sociale de trai.
Începând din anul 1990, sistemul de protecţie socială a suferit numeroase transformări referitoare la asigurarea minimului de trai şi la combaterea sărăciei. Aceste transformări fac referire, pe de o parte la măsurile de corecţie şi de reformă din cadrul sistemului şi pe de altă parte la efectele tranziţiei spre economia de piaţă, la măsurile de macrostabilizare şi de reformă economică. Transformările s-au produs datorită :
scăderii dramatice a nivelului general de trai,
al scăderii puterii de cumpărare a veniturilor populaţiei,
al amplificării şi adâncirii fenomenului sărăciei.
Rezultatele politicii sociale sunt influenţate de o serie de factori cum ar fi:
factori ideologici/politici,
factori culturali,
factori structurali,
factori economici,
alte instituţii interne implicate şi factorii transnaţionali (regionali şi globali), etc.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.