Principiile Randamentului Fiscal

PRINCIPIILE FISCALITATII

Principiul eficientei incasarii impozitelor (al randamentului fiscal)

Ca orice indicator de eficienta si eficienta incasarii impozitelor se exprima prin raportul dintre valoarea resurselor colectate la bugetul public pe seama prevederilor fiscale si cheltuielilor efectuate de administratia fiscala pentru colactarea acestora.

Potrivit acestui principiu se urmareste colectarea unei valori maxime de resurse cu minimul de cheltuieli.

Asigurarea premizelor pentru realizarea unei eficiente cat mai mari a incasarilor impozitelor p.p respectarea unor conditii:

PRINCIPIUL EFICIENTEI:

1) Prin eliminarea facilitatilo fiscale pe cat posibil;

2) Eliminarea sau reducerea la maxim a posibilitati de sustragere de la plata imozitelor si taxelor pe cai licite sau elicite;

3) Reducerea la minimum posibil a cheltuielilor efectuate de administratia fiscala, vis-a-vis de identificare a obiectului imozabil evaluarea acestuia, calcularea si perceperea impozitului ;

4) Conceperea unitatii fiscale care sa respecte cat mai mult cerintele unitatii fiscale ;

5) Asigurarea stabilitatii in timp a legislatiei fiscale si eliminarea pe cat posibil a acelor prevederi care pot crea confuzii in interpretarea economiei politice clasice si a finantelor clasice ;

6) Stabilirea unui nivel al presiunii fiscale cat mai apropiate de limita superioar a gradului de suportabilitate si de consfintire la impozit din partea contribuabilului.

In acest sens este edificatoare teoria lui Arthur Laffer potrivit caruia un nivel ridicat al impozitarii determina reducerea randamentului fiscal prin cresterea inclinatiei contribuabililor catre evaziunea fiscala sau prin suprimarea inclinatiilor acestora de a desfasura activitatile generatoare de venituri. In acest sens rebuie avut in vedere ca in cazul unei imozitari mai usoare se poate obtine un randament fiscal mai mare (gradul de confruntare valutara creste) decat in situatia unei impozitari apasatoare care poate determina cresterea costurilor (cheltuielilor) administratiei fiscale datorita necesitati sporiri actelor de control din partea acestora.

Teoria lui Arthur Laffer a explicat teoria sa prin asa numita burba a lui Laffer el a aratat cu cat se inregistreaza cresterea cotelor de impozite cu atat volumul cotelor fiscale scad.