Politică financiară, de credit, de investitii, de divident

3. Politica financiară, de credit, de investiţii şi de dividente ale întreprinderii

POLITICA FINANCIARĂ

Structura financiara a firmei reflecta compozitia capitalurilor acesteia. Capitalurile firmei pot fi proprii si imprumutate,cu mentiunea ca cele proprii pot proveni numai din autofinantare sau aporturi,iar capitalurile imprumutate se constituie din diverse credite pe termen scurt,mediu si lung.

Capitalurile proprii impreuna cu datoriile pe termen mediu si lung formeaza capitalul permanent. Acesta se caracterizeaza printr-o stabilitate sporita in timp. Stabilirea unei anumite strategii financiare este un atribut al politicii financiare si care vizaeza mai multe aspecte.

In primul rand trebuie identificat un raport corespunzator intre creditele pe termen scurt si capitalurile permanente. In al doilea rand, in interiorul capitalurilor permanente trebuie stabilite cea mai buna proportie intre fondurile proprii si fondurile atrase. In principiu trebuie sa se tina seama de tipul de finantare care corespunde cel mai bine cu natura investitiilor sau a activelor firmei care se concretizeaza in investitii de natura activelor fixe si investitii in active circulante.

Activele fixe trebuie finantate prin capitaluri permanente pentru ca reprezinta nevoie stabila pe o perioada lunga. Insa activele circulante trebuie finantate atat din capitaluri permanente (fondul de rulment) cat si din credite pe termen scurt. Importanta structurii financiare decurge din faptul ca fondurile imprumutate exercita o influenta si asupra rentabilitatii capitalurilor proprii (este vorba de „parghie finaciara”) precum si din necesitatea asigurarii autonomiei financiare a firmei si din riscul generat de contractarea de datorii.

Structura financiara a firmei reclama o analiza temeinica iar agentii economici si societatile bancare calculeaza anumite rate de indatorare ce permit examinarea compozitei capitalurilor. Astfel, pot fi mentionate :

rata de indatorare la termen

raportul datoriilor pe termen lung si capitalurilor proprii

indica proportia capitalului propriu fata de datoriile pe termen lung

aceasta rata arata daca o firma poate contracta datorii

rata de autonomie financiara

raportul dintre datoriile sau capitalurile straine la capitalurile proprii

cu cat nivelul ratei este mai ridicat cu atat firma este mai dependenta de creditorii sai

rata de indatorare totala

raportul dintre datoria totala la fondurile totale

Mai exista si : rata de acoperire a cheltuielilor financiare din excedentul brut al explaoatarii (E.B.E.) si rata de acoperire a imprumuturilor

Scopul firmei este de a obtin profit al carui nivel este influentat de cresterea capitalului financiar. Astfel, firma va cauta sa-si maximizeze capitalului economic prin dubla decizie de investitii si finantare. Costul capitalului se refera la toate cheltuielile de procurare si folosire a tuturor mijloacelor de finantare,fiind un indicator ce permite selectarea investitiilor.

Costul capitalului poate scadea prin folosirea judicioasa a capitalului imprumutat, insa costul capitalului se majoreaza in realitate. Daca coeficientul de indatorare sporeste peste o limita,apare pericolul insolvabilitatii.

Managerul firmei va determina mai intai suma totala a necesarului de finantare si apoi trebuie sa hotarasca asupra partii ca va fi finantata din caqpitalul permanent si care va fi finantata din credite pe termen scurt, cat si asupra repartitiei intre fondurile proprii si cele imprumutate. Buna alimentare cu fonduri reprezinta sarcina esentiala a managerului financiar. In acest scop se intocmeste un plan de finantare pe termen lung care grupeaza utilizarile de fonduri si resursele pentru a se realiza echilibrul financiar global.