CAPITOLUL I
GESTIUNEA BANCARĂ
1.1. Diversificarea serviciilor bancare
Băncile, prin ampla lor implicare în viaţa economică şi socială, constituie un element structural deosebit în viaţa societăţii, a cărei bună organizare şi permanentă şi eficientă funcţionare, condiţionează întreaga viaţă economică.
Buna organizare şi funcţionare a băncilor, nu poate fi lăsată liber ci trebuie gestionată în condiţii de înaltă eficienţă şi ordine, deci reglementat. În acest sens, pentru protejarea intereselor deponenţilor şi asigurării funcţionării nestânjenite a comerţului de bancă, s-au stabilit, treptat, în întreaga lume, norme legale sau reglementări, consimţite de bănci, în ansamblul lor, care supun activitatea bancară unor îngrădiri ferme. Utilitatea acestor reglementări în gestiunea eficientă a unei bănci, îi acordă acesteia un caracter de protecţie profesională şi reflectă că buna funcţionare a băncilor, stabilitatea şi siguranţa acestora este primordial, un deziderat comun al băncilor înseşi, o premiză a îndeplinirii rolului lor social, implicit a realizării de profituri înalte.
Dezvoltarea serviciilor şi activităţilor bancare a fost un proces continuu, o preocupare majoră a managementului bancar.
În a doua jumătate a secolului XX, serviciile bancare s-au diversificat, pe de o parte, prin angajarea în unele operaţiuni, altă dată aflate în sarcina unor instituţii financiare şi, pe de altă parte, prin prestarea unor noi servicii aflate în zone de graniţă cu alţi operatori financiari.
Diversificarea foarte mare a serviciilor bancare a avut drept scop, în primul rând, creşterea profitului bancar, iar în al doilea rând, sprijinirea clienţilor bancari pentru uşurarea accesului la servicii utile, rapide şi dorite.
În anii ’70, băncile au dezvoltat programe de dezvoltare a afacerilor, au perfecţionat managementul bancar şi au promovat pe scară largă marketingul bancar, angajându-se pe toate laturile sale componente: (1) evaluarea necesităţilor prezente şi viitoare ale clienţilor; (2) stabilirea şi organizarea oferirii produselor (serviciilor bancare, care să satisfacă aceste necesităţi); (3) promovarea şi orientarea produselor (serviciilor) pentru a răspunde cerinţelor considerate ale afacerilor.
Aceste orientări au prefigurat ridicarea nivelului managementului bancar şi desfăşurarea eforturilor de dezvoltare a reţelei de servicii.
Ca urmare, managementul (gestiunea) bancar(ă) poate fi definit ca fiind ansamblul de operaţii, activităţi, servicii efectuate de bancă pentru realizarea funcţiilor sale, îndeosebi de atragere de active monetare, temporar disponibile de la entităţi juridice şi fizice în conturi cu numerar sau titluri negociabile plătibile la vedere sau la termen, în vederea păstrării lor, precum şi de plasamente a acestor fonduri în credite, depozite sau titluri.
Managementul unei bănci constă în coordonarea şi concilierea funcţiilor sau activităţilor diferite desfăşurate, respectând anumite echilibre menite să asigure perenitatea instituţiei 1).
Managementul bancar este esenţial în administrarea şi conducerea unei bănci, în asigurarea solidităţii şi reducerea riscului, a încrederii clienţilor în banca respectivă.
1.2. Tipuri de activităţi bancare
Dintre tipurile de activităţi bancare ale unei instituţii care acceptă depozite, asupra cărora proprietarul îşi menţine dreptul legal de a le retrage la cerere şi care este implicată în acordarea creditelor, sunt operaţiuni curente cu clienţii (Retail banking), operaţiuni cu mari clienţi (Wholesale banking) operaţiuni combinate (Retail/Wholesale banking).
1.2.1. Operaţiuni curente cu clienţii (Retail Banking)
Retail Banking se referă la serviciile oferite persoanelor fizice şi micilor firme, proces în care instituţiile financiare lucrează cu un număr mare de tranzacţii de volum redus. Acest tip de activitate este caracterizat printr-o reţea largă de filiale de bănci şi o interacţiune strânsă cu clienţii. Retail banking este adesea combinată cu Wholesale şi corporate banking (servicii financiare către bănci, mari firme şi stat).
Pasivele băncilor retail sunt caracterizate prin:
- multe depozite mici;
- multe tipuri de depozite (cont curent, la 60 zile etc.);
- câteva depozite mari ale firmelor şi ale altor bănci;
- grad mare de îndatorare;
- capital propriu redus, debit mare;
- pasive, în principal, pentru finanţarea activelor financiare.
Activele acestor bănci sunt caracterizate prin:
- multe credite mici;
- credite care diferă mult prin rata dobânzii şi scadenţă;
- credite cu scadenţe mai mari decât acele ale depozitelor şi de valoare mai mare;
- numerar în plus faţă de necesar şi titluri de valoare ca lichiditate;
- active reale (corporale) mari, dar mai puţine decât cele financiare.
În ce priveşte profitul şi cheltuielile, o bancă retail se caracterizează prin:
- comisioane şi taxe mici în raport cu veniturile din dobânzi;
- comisioane şi taxe care nu acoperă cheltuielile nelegate de dobândă;
- cost mare al forţei de muncă;
- marja dobânzii mai mare decât Wholesale;
- serviciile de plată reprezintă o cheltuială majoră.
1.2.2. Operaţiuni cu mari clienţi (Wholesale Baking)
Wholesale baking priveşte oferta serviciilor financiare către bănci, mari firme, şi stat – de către centre financiare şi oficii centrale pentru societăţi comerciale – iar instituţiile lucrează cu tranzacţii de valoare mare, de regulă, în volume reduse. Activitatea de finanţare este concentrată pe piaţa interbancară din centrele financiare. Mai mult, există relaţii străine cu băncile de acelaşi nivel pe pieţe de depozit.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
