Funcțiile Finanțelor Publice

1. Abordari conceptuale ale functiilor finantelor

Caracterul obiectiv al existentei finantelor ca si a altor categorii economice se

releva, in primul rand, prin functiile si rolul ce revin acestora in viata economica si

sociala, concretizata sintetic prin producerea, repartitia, schimbul si consumul produsului

intern brut.

Intr-o acceptiune sintetizatoare, conceptul de functie semnifica menirea sociala a

categoriei respective. Aceasta semnificatie are in vedere capacitatea unei categorii

economice de a mijloci infaptuirea unor procese ce nu se pot realiza satisfacator in

absenta sa. Asociata, de regula, cu functiile, este folosita si notiunea de rol al categoriei

respective pentru a exprima rezultatele sau efectele obtenabile pe seama indeplinirii

functiilor sale.

Asadar, ca expresie generalizata a unui anumit grup de procese si relatii

economice, finantele au de indeplinit o anumita misiune sociala, in sensul ca prin

intermediul lor se infaptuiesc anumite procese economico-sociale si joaca un rol

important prin aportul adus la realizarea obiectivelor private sau ale dezvoltarii generale

a societatii, inclusiv la infaptuirea diverselor activitati economice si sociale.

Adaptat finantelor, conceptul de functie atribuita acestora desemneaza capacitatea

lor de a mijloci (in conditii considerate optime) realizarea directa a anumitor procese

economice exprimate in forma baneasca si derularea relatiilor corespunzatoare dintre

participanti, ca si influentarea modului de infaptuire a acestora. Cel mai adesea,

indeplinirea functiilor finantelor se concretizeaza in formarea, repartizarea si utilizarea

fondurilor de resurse banesti (financiare) in contextul activitatilor economico-sociale in

care sunt implicate persoane fizice si juridice, inclusiv autoritati publice.

Conditiile obiective de manifestare a finantelor in ansamblu, dar si pe

componente ale sferei de cuprindere a acestora, determina ca infaptuirea functiilor

specifice lor sa fie grefata pe folosirea banilor in functiile ce le revin data fiind forma

baneasca a proceselor si relatiilor economice pe care le exprima.

Literatura noastra de specialitate retine, cel mai adesea, ca functii atribuite

finantelor: functia de repartitie si functia de control, la care se adauga, uneori, si o

functie de reglare a economiei, fiecare dintre acestea mijlocind procese economice de

repartitie a PIB, realizarea controlului financiar, respectiv stimularea dezvoltarii

fenomenelor pozitive sau contracararea unor fenomene dereglatoare, in economie si

societate.

In alte abordari13 sunt luate in considerare functii atribuite in mod expres

anumitor componente ale finantelor (bugetul de stat), dar avand semnificatii care se pot

extinde si asupra altora. Retine atentia, in acest sens, optiunea economistilor americani

Richard Musgrave si Peggy Musgrave care mentioneaza trei functii ale finantelor

publice (bugetului de stat), si anume:

- functia de distribuire (a resurselor);

- functia de alocare (a resurselor);

- functia de stabilizare (reglare) a economiei.

Se remarca, insa, faptul ca primele doua se regasesc prin functia de repartitie

atribuita finantelor, in ansamblu. Astfel, functia de distribuire apare ca o componenta a

celei de repartitie, semnificand mijlocirea de catre finante a unor procese de redistribuire

a resurselor intre persoanele fizice si juridice, cu implicarea autoritatilor publice. Aceasta

functie se manifesta prin preluarea la fonduri publice a unor parti din veniturile sau

averile diferitelor persoane fizice sau juridice sub forme ale impozitelor, taxelor etc., iar

apoi distribuirea lor sub forme ale cheltuielilor publice efectuate potrivit unor criterii de

echitate sau justitie sociala. In mod implicit, indeplinirea sa se concretizeaza in

redistribuirea unei parti a PIB intre membrii societatii.

La randul sau, functia de alocare (alocativa) exprima mijlocirea de catre finantele

publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice, create pe seama

resurselor financiare de care dispun autoritatile publice. Ea presupune, in prim plan,

alocarea resurselor necesare functionarii entitatilor publice si realizarii diferitelor

obiective social-economice si, pe aceasta baza, prestarea de servicii sau furnizarea unor

bunuri catre membrii societatii, fie gratuit, fie la preturi mult inferioare valorii lor reale.

Prin intermediul finantelor sunt dirijate, astfel, resursele destinate consumului public de

bunuri si servicii in raport cu nevoile societatii si in corelatie cu oferta privata, potrivit

criteriilor de optim economic si social.

Asa cum se va vedea ulterior, procesele aferente functiilor de distribuire si

alocare concorda prin continutul lor cu cele caracteristice functiei de repartitie, iar in

ceea ce priveste functia de stabilizare, continutul sau se identifica cu cel al functiei de

reglare a economiei, concretizandu-se prin folosirea adecvata a instrumentelor

financiare.

In sinteza, luand in considerare abordarile diferite si principalele ipostaze in care

se manifesta, se poate admite ca finantele indeplinesc urmatoarele functii:

- functia de repartitie (alocare-distribuire);

- functia de control;