Contabilitatea societăților de asigurări

I.1 DEFINIŢIA ŞI ARIA DE APLICABILITATE

Managementul contabil se încadrează în subsistemul decizional şi de control al întreprinderii, care prelucrează şi oferă informaţii atât din interiorul cât şi din exteriorul entităţii de asigurări.

În România activitatea de asigurare se desfăşoară în conformitate cu prevederile legale, de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi):

- societăţi de asigurare, de asigurare-reasigurare şi reasigurare (denumite în continuare asigurători);

- brokeri de asigurare şi/sau reasigurare (denumiţi în continuare brokeri de asigurare);

Toate societăţile din domeniul asigurării, din ţara noastră, au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie la sediile declarate pe teritoriul României.

Cadrul juridic care reglementează contabilitatea societăţilor de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, precum şi societăţile de intermediere în asigurări este asigurat în principal de:

- Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul nr. 3129/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor;

- Ordinul 7/2007 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3129/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor.

Reglementările contabile pentru unităţile de asigurare-reasigurare se elaborează de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) şi se aprobă de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Conform prevederilor art.2, art.8 şi art.10 din Legea contabilităţii, societăţile trebuie să asigure:

- înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie;

- efectuarea inventarierii generale a elementelor de activ şi de pasiv;

- întocmirea situaţiilor financiare;

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil la data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative.

Societăţile au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale.

O evidenţă contabilă strictă şi efectuată la timp este esenţială. Sistemul contabil aplicat în prezent serveşte nevoilor de informare şi analiză ale entităţilor organizatorice din societăţile de asigurare.

I.2 ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII

În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.

I.3 STUAŢIILE (RAPOARTELE) FINANCIARE ANUALE ALE SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI

I.3.1. Delimitări şi referinţe. Exerciţiul financiar

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau

indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii.