Buget și Trezorerie

Obiectivul cursului :

Disciplina Buget si Trezorerie are drept obiectiv dobândirea de cãtre studenti a unui

sistem de cunostinte teoretice si practice privind fenomenele si procesele specifice sistemului

bugetar si evidentierea fluxurilor financiare din Trezoreria statului. Temele cuprinse în

cadrul disciplinei sunt axate, în principal, pe continutul bugetului public, al procesului

bugetar, pe problematica împrumuturilor de stat si a datoriei publice, organizarea si

functionarea Trezorerie Statului si notiuni legate de bugetul Uniunii Europene .

În vederea atingerii obiectivului propus, studentii vor face apel la cunostintele cãpãtate

pe parcursul anilor de studii: cunostinte de finante, monedã si credit, de fiscalitate, de

contabilitate generalã, de operatiuni bancare.

1. DOMENIUL SI EVALUAREA ECONOMIEI PUBLICE

Existenta societatii si functionarea economiei moderne nu pot fi concepute fara

prezenta statului. Statul, ca institutie suprastructurala, este privit ca sistemul legal – rational

prin care se exercita autoritatea într-o tara determinata, rolul sau extinzându-se de la cel de

organizator si aparator al bunei desfasurari a activitatilor social – economice si politice pe

plan intern si extern, la cel de agent economic.

Statul se materializeaza deci în organizatii concrete, al caror rol difera ca stabilitate,

continut si autoritate. Astfel, acestea se regasesc în patru niveluri care se întrepatrund si care

reprezinta puterile publice:

• la interior se afla reteaua institutiilor carora Constitutia le garanteaza stabilitatea

si care raspund principiilor separatiei puterilor în stat: executive, legislative si

judecatoresti;

• al doilea nivel contine Guvernul si Parlamentul, autoritati investite de puterile

politice si supuse judecatii electoratului;

2

• al treilea nivel include administratiile care ajuta la pregatirea deciziilor politice

înainte de a le executa;

• al patrulea nivel este reprezentat de asocierea de organizatii si de agentii create

pentru a raspunde prompt unor probleme concrete.

Puterile publice exercita puterea, luând decizii care afecteaza colectivitatile umane

mai mult sau mai putin, în functie de gradul puterilor publice respective. Procesul decizional

în sectorul public este un proces centralizat, finalitatea acestuia fiind decizia bugetarã.

Administratiile publice însa, cuprind organismele a caror functie principala este de a

produce servicii nedestinate pietei, ci colectivitatilor si de a efectua operatii de redistribuire a

veniturilor statului.

Sectorul administratiilor publice este divizat în trei subsectoare :

• Administratiile publice centrale

• Administratiile publice locale

• Administratiile asigurarilor sociale .

Nevoile colective sau obstesti ale cetatenilor, concretizate în utilitati publice,

denumite de specialisti drept bunuri publice, nu pot fi dobândite prin mijlocirea pietei, ci doar

cu ajutorul autoritatilor publice.

Utilitatile publice sunt actiuni cu caracter social, economic, de mentinere a ordinii

interne si de aparare nationala, precum si de dezvoltare a relatiilor internationale.

Resursele, în general, reprezinta elemente ale bogatiei unei natiuni si se prezinta sub

forma resurselor materiale, umane, informationale, financiare si a altor resurse.

Resursele financiare ale unei tari cuprind resursele financiare ale autoritatilor si

institutiilor publice, ale întreprinderilor private, pe cele ale organismelor fara scop

patrimonial, precum si pe cele ale populatiei (menajele).

Volumul resurselor financiare ale unui stat este dat în general de marimea produsului

intern brut (P.I.B.), de împrumuturile interne si externe, precum si de nivelul altor resurse

banesti cum sunt ajutoarele, donatiile si sponsorizarile.

Resursele banesti publice se constituie din produsul intern brut, prin prelevari la

dispozitia statului, sub forma de impozite, taxe si alte contributii, în forma baneasca si fara

contraprestatie directa si cu titlu nerambursabil.

Utilizarea resurselor financiare publice se realizeaza cu respectarea stricta a legii în

conditii de eficienta sociala si/sau economica.

În România, constituirea, realizarea si utilizarea resurselor financiare ale statului, ale

unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice, precum si pastrarea si

întrebuintarea mijloacelor materiale si banesti ale sectorului public se controleaza de catre

Curtea de Conturi, de catre Ministerul Finantelor Publice si de alte organe abilitate.

Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar si de jurisdictie în domeniul

financiar si functioneaza pe lânga Parlamentul României, exercitându-si functiile în mod

independent si în conformitate cu dispozitiile prevazute în Constitutie si în alte acte

normative.

În unitatile administrativ-teritoriale, în judete, functiile Curtii de Conturi se exercita prin

Camerele de Conturi judetene.

Ministerul Finantelor Publice, în numele statului, efectueaza, prin aparatul specializat,

controlul administrarii si utilizarii mijloacelor de finantare ale organelor centrale si locale ale

administratiei de stat, precum si ale institutiilor statului; verifica respectarea reglementarilor

financiar-contabile în activitatea desfasurata de catre regii autonome, societati comerciale si

alti agenti economici, în legatura cu îndeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.