Asigurări Private în Cadrul Sistemului Economic

1 Conceptul de asigurare: aspecte si abordări

Din analiza istoriei asigurărilor putem desprinde o serie de condiţii prealabile, de ordin subiectiv sau obiectiv, care au contribuit la dezvoltarea activităţii de asigurarea. De-a lungul timpului, omenirea a fost precăutată de depistarea celor mai reuşite forme de protecţie împotriva fenomenilor sau evenimentelor ce le ameninţa proprietatea, viaţa şi securitatea. Aceste eforturi erau legate de nevoia de protecţie a societăţii împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii. În ultimele decenii au apărut şi alte categorii de riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a progresului tehnico-ştiinţific, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc. Situaţiile care generează pagube în activitatea de zi cu zi pot fi multe, iar consecinţele pot avea drept efect diverse pagube sau pierderi financiare semnificative. Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de proprietatea lor, să conducă maşini, să zboare cu avionul, să navigheze, să-şi exercite meseria, să-şi desfăşoare activitatea sa zilnică fără a se teme la orice pas de careva riscuri ce i-ar putea afecta securitatea. Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afecteză un număr din ce în ce mai mare de persoane fizice şi juridice, a impus necesutatea crearea unor sisteme de cedare a riscurilor la nivel naţional şi internaţional.

Cele mai utilizate forme de cedare a riscului sunt:

a) Autoasigurarea;

b) Asigurarea;

c) Co-asigurarea;

d) Reasigurarea;

e) Retrocesiunea (retrocedarea).

Autoasigurarea, denumită asigurarea individuală, reprezintă o formă de constituire descentralizată a fondurilor de rezervă de către unii dintre agenţii economici, potrivit căreia, asiguratul şi asigurătorul sunt una şi aceieaşi persoană.

Această modalitate de cedare a riscului se foloseşte de către unităţile agricole pentru constituirea unor fonduri de rezervă, de seminţe, de furaje, alimente, materii prime. Ca exemplu, autoasigurarea se practică în Marea Britanie de către Căile Ferate Naţionale.

Asigurarea, este o activitate specifică domeniului prestărilor de servicii. În acest domeniu de activitate se vinde o marfă care nu se vede, nu se palpează. Se vinde o promisiune: „Dacă vei avea un accident de muncă, te voi despăgubi în funcţie de gradul de invaliditate ce va fi stabilit!”, „Dacă îţi loveşti automobilul te voi despăgubi cu contravaloarea reparaţiilor” etc.

Se observă că orice informaţie începe cu conjuncţia „dacă”. Acest „dacă” are un rol crucial în asigurări, pentru că el certifică caracterul aleator, viitor şi nesigur al aperiţiei evenimentului. În asigurări, se lucrează cu nesiguranţa asupra aperiţiei evenimentului. În clipa cînd acest „dacă” dispare, evenimentul ese de sub incidenţa asigurării şi intră sub „ocrotirea” codului penal.

Asigurarea este un raport juridic ce se realizează între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care, în baza plăţii unei sume de bani numită primă de asigurare, asiguratul obţine protecţia asigurătorului şi este despăgubit în cazul apariţiei evenimentului asigurat cu o sumă de bani egală cu paguba sau cel mult egală cu suma asigurată. Operaţiunea de asigurare poate fi reprezentată astfel:

Pa a – asigurat;

C. A. şi L. A – asigurător;

Ia. C. A. şi L. - contractul şi legea de asigurare;

Pa – primă de asigurare;

Ia. – Indemnizaţia de asigurare.

Fig. nr. 1 Asigurarea

Particularitatea de bază a relaţiilor de asigurare este ca paguba produsă se suportă de toţi membrii care au participat la formarea fondului de asigurare, care se numesc asiguraţi. Analiza figurii de mai jos ne dă posibilitatea să înţelegem mecanismul asigurării.

Asiguratul 1

Asiguratul 2

..............

Asiguratul N-1

Asiguratul N

Prima de Prima de Prime de Prima de Prima de

asigurare asigurare asigurare asigurare asigurare

Indemnizaţia de asigurare

Fondul de asigurare

Fig. nr. 2 Mecanismul relaţiilor de asigurare

Mijloacele băneşti din fondul de asigurare, acumulate în baza primelor de asigurare de la asiguraţii de la primul până la asiguratul N, sunt utilizate pentru compensarea pagubelor produse de riscurile asigurate numai la asiguraţii la care s-a înregistrat pagube la producerea riscului asigurat (în cazul nostru asiguratul N-1). Deci, activitatea de asigurare se bazează pe principiu mutualităţii, specific asigurărilor, numărul asiguraţilor la care s-a produs riscul asigurat este mult mai mic decât numărul total de asiguraţi care au participat la formarea fondului de asigurare. De aici rezultă şi definiţia asigurărilor – asigurarea reprezintă constituirea, pe principiul mutualităţii, de către un asigurător, a unui fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi indemnizarea celor care suferă un prejudiciu in urma producerii riscurilor asigurate.

Co-asigurarea, reprezintă o modalitate de cedare a riscului potrivit căreia, datorită valorii mari a bunurilor asigurate, riscul este subscris de mai mulţi asigurători. Aceştia, preiau o cotă de risc şi pe care o suportă independent. Participarea la decontarea daunelor se face în proporţia în care a fost preluat şi riscul. Figura de mai jos ne prezintă operaţiunea de co-asigurare.