Analiza Nevoilor

Analiza nevoilor este un instrument care vine in ajutorul procesului decizional in planificarea serviciilor sociale. Analiza nevoilor este prima etapa, necesara in procesul de planificare a serviciilor Importanta sa deriva din faptul ca o buna analiza a nevoilor are calitatea de a contribui la o alocare eficienta a resurselor pentru programe sociale.

Analiza nevoilor are doua componente de baza: identificarea nevoilor si evaluarea nevoilor.

Identificarea nevoilor presupune culegerea de date despre cei aflati in nevoie, mediul lor, problemele cu care se confrunta si solutiile la aceste probleme.

Evaluarea nevoilor implica sintetizarea informatiilor obtinute in etapa de identificare a nevoilor, stabilind prioritati pentru decident.

Ce este nevoia? Tipuri de nevoi

Conceptul de nevoie, care fundamenteaza programele sociale, este inconjurat de ambiguitate. Detalierea procesului de analiza a nevoilor nu poate incepe fara o discutie a acestui termen.

Potrivit lui McKillip (1998) utilizarile termenului de nevoie pot fi reduse la doua dimensiuni: instrumentalitate si ingrijorare morala.

In acceptiunea instrumentala, nevoia semnifica ceea ce este necesar, ceea ce lipseste, pentru a se realiza o stare-obiectiv de catre un actor. Identificarea unei asemenea nevoi nu motiveaza actiunea dar o sugereaza. In schimb, ingrijorarea morala orienteaza sau determina actiunea.

Nevoile trebuie, insa, sa fie deosebite de dorinte si preferinte. Doar pentru ca cineva are nevoie de ceva, si este dispus sa cheltuiasca resurse pentru a-si realiza dorinta, nu inseamna ca are nevoie de acel lucru. Prin urmare, starile-obiectiv ale actorilor care presupun anumite nevoi trebuie sa fie restranse la anumite clase care determina nevoi legitime. Literatura de specialitate identifica in primul rand unele nevoi fundamentale. ...

Alti autori (Ramsay apud McKillip) vor sa reduca starile care determina nevoi la sanatate si supravietuire.

Reducerea nevoilor la cateva categorii de stari-obiectiv fundamentale poate fi respinsa, insa, cu argumente logice. In primul rand, caracterul ,,fundamental", ,,sanatos", sau ,,bun" al multor stari este el insusi ambiguu. In al doilea rand, in conditiile vietii moderne, programele sociale nu se pot margini sa asigure evitarea starilor neplacute sau promovarea supravietuirii. Dezvoltarea sustenabila, dezvoltarea comunitara participativa, bunastarea subiectiva, calitatea vietii de munca sunt dimensiuni ale programelor sociale care nu ating neaparat probleme fundamentale pentru viata oamenilor. Evident, ,,fundamental" este utilizat intr-o nota ironica. Putem spune ca, in identificarea nevoilor, este de evitat cautarea unor stari obiectiv universale care ar justifica actiunea. Nevoile descriu situatii bine delimitate ale beneficiarilor. Cu alte cuvinte, nevoile sunt variabile de la un context la altul.

In consecinta, o definitie acceptabila ar stipula ca nevoia este o judecata de valoare potrivit careia membri unui grup au o problema care poate fi solutionata.

In identificarea nevoilor intervine un observator care judeca situatia beneficiarilor in raport cu o un anumit sistem de valori. Judecata lui poate fi independenta de consideratii de utilitate sau greu verificabila empiric.