Analiza Cheltuielilor

CAPITOLUL VI

ANALIZA CHELTUIELILOR

6.1.CONCEPTE ŞI ABORDARE SISTEMICĂ

În literatura de specialitate se întâlnesc deseori două noţiuni oarecum asemănătoare : noţiunea de cheltuială şi noţiunea de cost. Ele însă nu sunt similare.

Prin CHELTUALĂ se înţelege plata factorilor de producţie cu care se aprovizionează întreprinderea. Aceşti factori nu se consumă în întregime în decursul unui ciclu de producţie, rămânând sub formă de stocuri. COSTUL DE PRODUCŢIE înseamnă însă cheltuieli corespunzătoare factorilor efectivi consumaţi. Între cheltuieli şi costuri există egalitate numai atunci când în procesul de producţie se consumă în întregime toţi factorii cu care s-a aprovizionat întreprinderea.

Cheltuielile de producţie se împart după o serie de criterii, cum ar fi :

1) - După natura lor (după tipul de activitate) :

a)-cheltuieli de exploatare;

b)-cheltuieli financiare;

c)-cheltuieli extraordinare.

O primă analiză structurală a cheltuielilor se face astfel :

Ch = Ch e + Ch f + Ch ex, unde:

Ch = cheltuieli totale ;

Ch e = cheltuieli de exploatare;

Ch f = cheltuieli financiare;

Chex = cheltuieli excepţionale.

Corespunzător cheltuielilor, există veniturile :

V = Ve + Vf + Vex, unde:

V = venituri totale;

Ve = venituri de exploatare;

Vf = venituri financiare;

Vex = venituri excepţionale.

2) - După comportamentul lor faţă de volumul producţiei :

a)-cheltuieli variabile = acele elemente de cheltuieli care se modifică odată cu variaţia volumului de activitate (de producţie).

Exemple: a)-cheltuieli cu materiile prime şi materialele;

b)-cheltuieli cu salariile personalului direct productiv;

c)-cheltuieli cu serviciile şi lucrările prestate de terţi.

b)-cheltuieli fixe sau convenţional constante = acele cheltuieli care nu se modifică odată cu variaţia volumului de activitate.

Exemple: a)-amortizarea mijloacelor fixe;

b)-cheltuielile generale ale întreprinderii;

c)-cheltuielile comune ale întreprinderii.

C = Cv + Cf, unde:

C = cheltuieli totale;

Cv = cheltuieli variabile;

Cf = cheltuieli fixe.

Clasificarea cheltuielilor în variabile şi fixe (convenţional - constante sau constante) poate fi făcută pe intervale scurte de timp. Pe intervale lungi de timp toate cheltuielile sunt variabile.

3) - După modul de identificare şi repartizare pe produs :

a)-cheltuieli directe = determinate de consumul de factori care se regăsesc în produsul respectiv;

b)-cheltuieli indirecte = concură la desfăşurarea procesului de activitate (de producţie), dar nu se pot individualiza pe produs;

= se repartizează pe produs sau pe activitate în baza unor chei de repartiţie.

Cheltuielile indirecte sunt alcătuite din cheltuieli comune şi cheltuieli generale, conform relaţiei:

Cheltuieli indirecte = Cheltuieli comune + Cheltuieli generale

4) - După conţinutul lor :

a)-cheltuieli materiale;

b)-cheltuieli cu persoalul (cu forţa de muncă) = aceste cheltuieli deţin, în majoritatea ramurilor de producţie cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor de exploatare (peste 65%). Ponderea dominantă o reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi cu materialele.În categoria acestor cheltuieli sunt incluse toate cheltuielile referitoare la salariile personalului, la contribuţiile pentru asigurări sociale de sănătate şi cheltuieli privind protecţia socială.

6.2. - ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR TOTALE

VENITURILE TOTALE ale întreprinderii rezultă din însumarea veniturilor pe cele 3 tipuri mari de activităţi : exploatare (activitatea de bază), financiare (rezultate din relaţiile cu partenerii de afaceri) şi excepţionale (extraordinare).

1. VENITURILE DIN EXPLOATARE includ :

a)-venituri din vânzarea produselor, mărfurilor şi executarea lucrărilor şi serviciilor;

b)-venituri din producţia stocată;

c)-venituri din producţia de imobilizări;

d)-alte venituri din exploatare.

Veniturile din exploatare poartă denumirea de cifră de afaceri a întreprinderii.

CIFRA DE AFACERI este un indicator sintetic fundamental în analiza managementului întreprinderii. În general, din punct de vedere structural, cifra de afaceri rezultă şi se analizează după modelul :

CA = Vm + Pv, unde:

Vm = activitatea de vânzări de mărfuri, prestări de servicii;

Pv = producţia vîndută.

Dacă întreprinderea are ca obiect de activitate numai producţia, atunci :

CA = Pv, iar Pv = qv x p, unde:

qv = producţia fizică vândută;

p = preţul de vânzare pe unitatea de produs.

2. VENITURILE FINANCIARE rezultă din :

a)-venituri din dobânzi încasate;

b)-venituri din titluri de plasament;

c)-venituri din diferenţe de curs valutar;

d)-venituri din participaţii;

e)- veituri din provizioane privind activitatea de exploatare.

3. VENITURILE EXTRAORDINARE rezultă din:

a)- venituri din operaţiuni de gestiue determinate de operaţii extraordinare privind activitatea de exploatare;

b) – veituri din operaţiuni de capital, care provin din preţul de vânzarea al activelor imobilizate cedate, precum şi din subvenţiile pentru investiţii virate la venituri.

1. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE sunt acele cheltuielile care se referă la :

a)-cheltuieli cu materiile prime şi materiale;

b)-cheltuieli cu personalul;

c)-cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;

d)-cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de terţi;

e)-cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

2. CHELTUIELILE FINANCIARE includ :

a)-dobânzile plătite de întreprindere pentru împrumuturile efectuate;

b)-pierderile din vânzarea valorilor mobiliare;

c)-diferenţe nefavorabile de curs valutar;

d)- cheltuieli privind titlurile de plasament;

e)- alte cheltuieli financiare.