Semiotică

CURS I CULTURA ca SISTEM SEMIOTIC

Dupa U. Eco, fenomenele culturale, în ansamblul lor, poseda o functie de comunicare; inspirat de structuralism (Claude Lévi-Strauss, Jean Piaget), Eco clasifica astfel fenomenele elementare culturale:

1) producerea si folosirea obiectelor care transforma relatia om-natura;

2) relatiile de rudenie, ca nucleu primar al raporturilor sociale institutionalizate;

3) schimbul de bunuri economice.

Fiind, alaturi de Limbaj, elemente constitutive ale tuturor culturilor, cele trei fenomene culturale analizate de Eco poseda un înalt nivel de semnificare si de comunicare, existenta lor conditionând existenta insasi a societatii. Calitatea lor de obiect al cercetarilor semio-antropologice demonstreaza ca întreaga cultura este un fenomen de semnificare si de comunicare si ca umanitatea si societatea exista doar când se stabilesc raporturi de semnificare si procese de comunicare.

Astfel, dupa Eco, cultura trebuie studiata ca fenomen semiotic, mai precis : întreaga cultura ar trebui studiata ca un fenomen de comunicare bazat pe sisteme de semnificare .

Referitor la producerea de unelte (începând de la cea mai simpla, cioplirea unei pietre, de exemplu) aceasta se poate asimila unui comportament semiotic atât în cazul primelor fiinte umane înzestrate cu gândire (homo sapiens), cât si în cazul ( extrem de controversat) al altor vietuitoare la care s-au înregistrat rudimente de actiuni culturale similare (cioara, de ex, foloseste, asemenea omului primitiv, o piatra pentru a sparge nucile). Asa cum afirma Piaget, inteligenta precede limbajul, iar daca se elimina ecuatia semioza = limbaj verbal, atunci semnificatia si inteligenta pot fi vazute ca un proces nediferentiat.

Alaturi de producerea de unelte si de schimbul de bunuri economice (aparitia banilor transforma definitiv schimbul de bunuri în proces de simbolizare ) schimbul familial si structura elementelor de înrudire reprezinta, de asemenea, un subsistem semiotic cultural, amplu analizat de Claude Lévi-Strauss în Antropologia structurala, printre altele. În capitolul « Limbaj si înrudire »( op.cit., p. 63), el afirma transant: « Sistemul de înrudire este un limbaj ; el nu este un limbaj universal si îi pot fi preferate alte mijloace de exprimare si de actiune.Din punctul de vedere al sociologului, aceasta înseamna ca în prezenta unei culturi determinate se pune întotdeauna o întrebare preliminara : este oare sistematic sistemul ? O asemenea întrebare, aparent absurda, n-ar fi în realitate absurda decât în ceea ce priveste limba ; caci limba este sistemul de semnificatie prin excelenta, ea nu poate sa nu semnifice si întreaga ei ratiune de a fi sta în semnificatie. Dmpotriva, chestiunea trebuie examinata cu o rigoare crescânda pe masura ce ne îndepartam de limba pentru a considera alte sisteme, care pretind si ele a fi semnificative, dar a caror valoare de semnificare ramâne partiala, fragmentara sau subiectiva, ca de ex., organizarea sociala, arta etc. »

În cadrul relatiilor de rudenie analizate de filosoful structuralist, un rol special este acordat prohibitei incestului, exogamiei si, implicit, schimbului de femei. «Femeile sunt semne si, în acelasi timp, producatoare de semne » (Lévi-Strauss) s apar, în contextul schimbului primitiv, ca fiind obiecte fizice destinate a fi folosite, « consumate » asemeni hranei sau altor bunuri. « Totusi - completeaza Eco- daca femeile ar fi doar trupuri cu care sotul sa întretina relatii sexuale