1.1 Ce este filosofia. Încercări de definire a filosofiei
Apărută din nevoia de teoretizare a diverselor răspunsuri la
marile probleme ale existenţei în general şi ale existenţei umane în
special, filosofia sa conturat ca mod distinct de gândire şi ca
domeniu specializat al culturii, delimitânduse de alte tipuri de
„reconstrucţie ” a lumii (mistic, religios, artistic, ştiinţific), acum
aproximativ 3000 de ani, în sec. XIX î.e.n. în China şi India şi în
sec. VIIVI î.e.n. în Grecia.
Cuvântul „filosofie” provine de la doi termeni din limba
greacă , philia – iubire, căutare, urmărire – şi sophia –
înţelepciune, cunoaştere, arta de a trăi, de a te comporta rezonabil,
de a suporta cu seninătate încercările, referinduse iniţial la
înclinaţia omului către căutarea, dobândirea şi respectarea
înţelepciunii. Cu timpul aceste sensuri au rămas doar „condiţii ale
filosofiei”, insuficiente pentru definirea conceptului. După Heraclit
din Efes (?540?475 î.e.n.) numai cel numit – philosophos – trebuia
Eforturile omului de a se defini pe sine ca fiinţă aparte a mediului în care
trăieşte, integrânduse armonios în acesta sau detaşânduse de el, ca şi
eforturile de a cunoaşte mediul înconjurător, sau concretizat dea lungul
timpului în forme variate de „reconstrucţie” a lumii, cu ajutorul raţionalităţii şi
sensibilităţii sale.
Anton Dumitriu explică în Philia sophias (Eseuri, Editura Eminescu 1986,
pag. 378386) că pentru vechii greci „philia sophias” însemna „tensiunea spre
cunoaşterea existenţei”. Ea a început prin mirarea în faţa existentului şi chiar a
existenţei fizice a subiectului care se întreabă: de ce există tot ce există aşa
cum există? Cu timpul „tensiunea” sa orientat către o speculaţie abstractă
asupra problemelor ridicate de mirare, păstrând totuşi ca ideal, rezolvarea
concretă a „celei mai mari mirări” – problema omului şi a existenţei lui, deci
descoperirea esenţei umane.
să surprindă esenţa lumii care nu putea fi gândită sau numită de un
matematician, geograf, poet etc. Acest „philosophos” avea
capacitatea să dezvăluie şi să conceptualizeze ceea ce întemeiază în
mod universal .
Capacitatea omului de a gândi filosofic, sau altfel spus
modul filosofic al gândirii este, după vechii greci, miracolul
constatării că existenţa omului aparţine Fiinţei universale (esenţei
universului), miracol care rezultă din experienţa trăită de om şi care
declanşează varietatea actelor filosofice. Filosofia este în acelaşi
timp un mod de viaţă şi un anumit gen de cunoaştere, o mântuire şi
o ştiinţă .
De la tema existenţei ca existenţă (Aristotel) la „explicarea
fiinţei întru fiinţă” (C. Noica) demersul filosofic a fost rezultatul
efortului progresiv al spiritului uman de a se cunoaşte pe sine
printro raportare mai amplă.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
